Ateneul Roman
Un panteon cultural al romanilor
Ateneul Roman a fost ridicat intre 1886 si 1889, la initiativa societatii omonime care a lansat o campanie de donatii cu un slogan celebru: "Dati 1 leu pentru Ateneu!". Banii s-au strans in cativa ani si constructia a devenit unul dintre motivele pentru care Bucurestiul a primit supra-numele de Micul Paris. Nu era singura constructie de acest tip din oras la acea data, proiectata de un arhitect francez, sau inspirata de arhitectura pariziana. Tot pe Calea Victoriei, cu doar cativa ani inainte, acelasi Albert Galeron realizase splendida cladirea a Banci Nationale a Romaniei, ca sediu al unei banci private care si-a declarat falimentul in ziua primirii notei de plata pentru somptuosul imobil.

Un alt francez, Paul Gottereau, proiectase magnificul Palat al Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC), de peste drum de Muzeul de Istorie, dar si Biblioteca Centrala Universitara, sub numele de Fundatia Carol I, la doar cateva zeci de metri de Ateneu si peste drum de Palatul Regal. Trecusera doar cateva decenii de cand trasura il adusese aici pentru prima data pe Carol I, iar proaspatul rege, surprins de statura modesta a resedintei care ii fusese incredintata, intrebase vizitiul daca nu cumva a gresit adresa. Cu ajutorul lui Gottereau, palatul regal avea sa beneficieze si el de renovari si extinderi, care sa-i dea totusi o infatisare demna de numele de palat regal. Domnia inteleapta a regelui Carol I si o generatie de intelectuali patrioti, scoliti in universitatile europene, transformasera dramatic Romania dar si capitala cu ulite prafuite, sau in cel mai bun caz, podite cu barne de lemn.

Cladirile impresionante ca statura (palatul telefoanelor, cu alura sa de zgarie nor timpuriu), Cercul Militar National (arhitect Dumitru Maimarolu), Hotelul Athenee Palace (arhitect Theophile Bradeau), o cladire mai mica dar asemanatoare cu sediul CEC - Ministerul Agriculturii (arhitect Louis Blanc), aflat aproape de Piata Universitatii si de cladirea mai putin reusita a Teatrului National, Universitatea din Bucuresti si alte cateva constructii facusera din Bucuresti un oras cu alura cosmopolita, francofila, usor eclectica cu accente de modernism care il aduceau la nivelul capitalelor de prestigiu de pe continent.

Proiectul Ateneului roman a fost realizat de arhitectul francez Albert Galeron impreuna cu romanii Grigore Cerchez, Constantin Olanescu, Ion Mincu, Ion Gr. Cantacuzino. Stilul cladirii e neoclasic, dar in ea se regasesc elementele eclectismului si ale arhitecturii franceze de sex XIX.

Daca utilitatea de baza a ateneului e cea de sala de concerte, el are si o functie simbolica, aceea de a reprezenta maretia mostenirii culturale a romanilor si de a evoca trecutul glorios al unor personalitati istorice marcante. Atat in sala, cat si la exterior se regasesc numele si reprezentarile personalitatilor pe care epoca le-a retinut ca memorabile, impreuna cu numele artelor si domeniilor stiintifice. Sub frontonul triunghiular sprijinit pe sase coloane ionice maiestuoase se afla portretele in mozaic a cinci domnitori: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Carol I si Matei Basarab. Mozaicul aurit aminteste mostenirea bizantina a tarii si sugereaza un adevarat cult al figurilor dinastice.
Filarmonica a tinut concerte aici fara intrerupere, din 1888, dar ateneul a mai gazduit conferinte, expozitii de pictura, simpozioane.

La intrarea in cladirea inalta de 41 m, spectatorul e intampinat de un hol maiestuos cu 12 coloane de marmura de Carrara, din care urca patru scari monumentale in spirala si o scara de onoare. Bustul lui George Enescu, cel care s-a urcat la pupitrul filarmonicii inca de la varsta de 17 ani si din initiativa caruia s-a lansat colecta pentru cumpararea unei orgi de concert, troneaza in centrul primului nivel intermediar al scarii de onoare.

Sala de concert are o capacitate de aproape 800 de locuri sub o cupola cu o inaltime de 16 metri si un diametru de 28,5 m. Cupola e decorata cu stucaturi vegetale si zoomorfe poleite cu aur si inscriptii ale mai multor personalitati culturale.

Sub cupola, de jur imprejurul salii, se deruleaza o fresca de 3 m inaltime si 75 m lungime, pictata de Costin Petrescu si care reproduce scene exemplare din istoria romanilor, de la cucerirea Daciei de catre imparatul Traian, la domnia lui Stefan cel Mare, unirea lui Mihai Viteazul, domnia lui Cuza, razboiul de independenta si perioada regala de sub Carol I si Ferdinand. Fresca a fost adaugata ulterior, in perioada interbelica, sub Carol al II-lea, avand acelasi rol exemplar pe care il avea reprezentarea scenelor biblice pe peretii biseriocilor pentru taranii nestiutori de carte.

Aici au concertat: George Enescu, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Herbert von Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Erich Kleiber, David Oistrah, Igor Strawinsky, Richard Strauss.

In fata Ateneului Roman, in micul parc frumos amenajat, se afla si cea mai cunoscuta reprezentare sculpturala a lui Mihai Eminescu. Statuia unui Eminescu aproape zeificat ii apartine sculptorului Gheorghe Anghel, acelasi care realizase si bustul lui George Enescu, din interiorul Ateneului.

Daca proportiile si frumusetea constructiei nu au atras niciodata critici din partea bucurestenilor sau a vizitatorilor, fresca istorico-didactica de la interior si statuia lui Eminescu au facut obiectul mai multor comentarii ironice din partea adeptilor demitizarii istoriei nationale, dupa 1989. Reprezentarea idilica a etnogenezei romanesti, cu un soldat roman care se intalneste cu o tanara de origine daca si selectia figurilor istorice reprezentate in timpul unor actiuni memorabile (semnarea reformei agrare de catre Cuza, inconjurat de tarani, sau patrunderea in Alba Iulia a lui Ferdinand calare) a fost comentata de istoricul Lucian Boia in doua dintre cartile sale.

Despre statuia lui Eminescu de la Ateneu, T. O. Bobe a scris un text sarcastic antologic in revista Dilema, in care remarca zeificarea "poetului national" in mentalul romanesc: "Ma intreb cum sa nu razi in fata unui Eminescu nud si cum sa nu-ti inchipui instantaneu figurile altor scriitori in aceeasi ipostaza. Ganditi-va la Maiorescu avand un stergar in jurul soldurilor, la Caragiale camuflandu-si Doamne iarta-ma cu palaria, la Hortensia Papadat-Bengescu in costum de baie, la Sadoveanu cu suncile revarsate peste snurul boxerilor. Si totusi, in fata Ateneului nimeni nu hohoteste".

Articole asemanatoare:

Palatul Dolmabahce, comoara sultanilor de pe Bosfor [imagini]
Cum arata Casa Poporului pe dinauntru [imagini]
Manastirea Voronet: Cum au ajuns semnele zodiacale in pictura Judecatii de Apoi? [imagini]
Muzeul Brukenthal : Colectiile baronului Samuel von Brukenthal [imagini]
Castelul Bran: mister, legenda si turism industrial [imagini]
Traditii populare si obiecte de patrimoniu din Bucovina [imagini]
Veliko Tarnovo - Tsarevets, triumful turismului asupra religiei [imagini]
Statuia regelui Carol I s-a intors in fata Palatului Regal [imagini]
Domeniul reginei Maria de la Balcic [imagini]
Turnul Chindiei, emblema orasului Targoviste [imagini]