Acces nelimitat
Cum arata Casa Poporului pe dinauntru

De ziua nationala a Romaniei, Palatul Parlamentului si-a deschis portile celor curiosi cum arata ctitoria lui Nicolae Ceausescu in interior. Vestea buna e ca monstrul de marmura si beton care a mutilat centrul orasului arata mai bine la interior decat la exterior, poate si pentru ca mare parte din amenajari sunt de data recenta.

Un simbol al dictaturii, constructia denumita cinic Casa Poporului, in conditiile in care "poporul" nu putea nici macar circul prin preajma ei, e inscrisa in Cartea Recordurilor ca a doua cladire din lume dupa Pentagon. Are o suprafata totala de 330.000 metri patrati.

Arhitectul-sef al constructiei inceputa in 1983 a fost Anca Petrescu. Pentru ridicarea ei au fost demolate cartiere intregi, pe o suprafata comparabila cu a Venetiei. Au fost daramate biserici si cladiri cu valoare de patrimoniu, 40.000 de oameni fiind nevoiti sa-si paraseasca locuintele. Nu se cunoaste exact numarul celor care au murit in timpul construirii Casei Poporului, dar la ea au lucrat muncitori si militari adusi din toata tara in conditii uneori apropiate sclaviei, pe un santier caruia ii lipseau pana si toaletele sau alte conditii elementare. In anii 80 pe aceste santiere lucrau 20.000 de muncitori in ture care acopereau toate cele 24 de ore.

Data fiind mandria nationalista a lui Ceausescu, respectata si de oligarhia din jurul sau, la Casa Poporului nu s-au folosit decat doua materiale din afara granitelor: doua esente de lemn scump din India si Zair (cadou de la dictatorul Mobutu Sese Seko). Un al treilea, o marmura verde, a fost folosita de cei care au decorat Sala de Plen dupa Revolutie. In pofida acestei ambitii, sunt limpezi sursele de inspiratie ale dictatorului: orasul nord-coreean Pyong Yang pentru exterior si cladirile din jurul Casei Poporului, proiectate a gazdui institutiile de stat si nomenclatura comunista, respectiv palatul Versailles, pentru interior.

Nici suma cheltuita de romani pentru acest proiect faraonic nu poate fi decat cel mult aproximata. Doar ridicarea palatului de pana in 1989, cand nu erau gata decat doua sali, se pare ca a inghitit peste un miliard de dolari, in conditiile unei infometari a majoritatii populatiei comparabila cu starea unei populatii in timpul razboiului. Dupa alte surse, care aduna si cheltuielile exorbitante de amenajare de dupa Revolutie, aceasta atractie turistica i-a costat pe romani pana in prezent circa 3 miliarde de euro.

Au fost folositi un milion de metri cubi de marmura, 5.500 t de ciment, 7.000 t de otel, 20.000 t de nisip, 200.000 m cubi de sticla, etc. Adrian Nastase a tinut sa implineasca si el "ctitoria" inaintasului sau si i-a adaugat o constructie din sticla ce permite accesul in zona de cladire in care s-a amenajat Muzeul National de Arta Contemporana. S-au mai construit, de asemenea, un restaurant, piscina, sauna, parcari subterane, etc, dar in continuare o buna parte din suprafata construita a lucrarii e nefinalizata, deci nefolosita. La parter se alfa si un Muzeu al Parlamentului in care se gasesc diverse decoratii, documente istorice, staturi ale unor politicieni si figuri istorice sau tablouri ale unor pictori de curte ai lui Ceausescu, precum Sabin Balasa.

In prezent, Palatul Parlamentului adaposteste cele doua componente ale legislativului, Camera Deputatilor si Senatul. Cea mai impresionanta incapere a Casei Poporului e Sala de Plen a Camerei Deputatilor, acoperita cu o cupola din sticla mata verde si albastra, sustinuta pe un cadru de alama.

Peretii sunt placati cu marmura de Gura Vaii si Antigua (marmura verde), adusa din Irak, iar usile din lemn de nuc masiv. Mobilierul tapitat cu piele e si el unul de lux, ca si dotarile pentru intercomunicatii.

Alte sali impresionante sunt: Sala Unirii, Sala CA Rosetti, Sala Tache Ionescu, Sala Ion IC Bratianu, Sala AI Cuza, Sala Nicolae Iorga, Sala Nicolae Balcescu sau Sala Drepturilor Omului. In total exista 5.100 de incaperi.

Toate covoarele au fost lucrate manual la Cisnadie si fie sunt dintr-o singura bucata, fie au fost asamblate in salile respective. Cel mai mare candelabru din cladire cantareste 5 tone, aflat in Sala Unirii, dar mai exista si altele (in total sunt 2800), cum ar fi cel din sticla de Medias din Sala Drepturilor Omului, Pentru iluminat el foloseste 7000 de becuri.

Marmura de Ruschita placheaza si ea abundent salile si holurile Palatului. Sala Nicolae Iorga a fost decorata in stil german pentru a imita amenajarea Palatului Peles.

In Sala Nicolae Balcescu, peretii sunt din marmura roz de Ruschita, iar draperiile cu brocarturi sunt tesute la Sighisoara din matase. Aici a fost folosit, pe langa cele mai scumpe esente romanesti de cires, si lemnul de mahon primit cadou de la Mobutu Sese Seko. In sala IC Bratianu s-au folosit chiar si draperii din catifea rosie cu fir de aur si argint lucrate manual de calugaritele de la manastirile Agapia si Varatec.

In diferite sali sunt expuse picturi si tapiserii ale unor artisti romani: Angela Bradean, Marin David, Ovidiu Moga, Maria Nemes, Gheorghe Simion, Nicolae Blei, Margareta Sterian.

Articole asemanatoare:

Castelul Bran. Mister, legenda si turism industrial [imagini]
Muzeul Brukenthal. Colectiile baronului Samuel von Brukenthal [imagini]
Manastirea Voronet. Cum au ajuns semnele zodiacale in pictura Judecatii de Apoi? [imagini]
Cabana Malaiesti, locul unde zapada nu se topeste nici in arsita verii [imagini]
Turnul Chindiei, emblema orasului Targoviste [imagini]