Expozitie
Imagini din comunism

Cand eram copii nu ne imaginam ca viata noastra de zi cu zi va deveni vreodata exponat de muzeu. Dupa cum nu ne imaginam ca Romania poate arata altfel decat sub comunism. Un "altfel" pe care il intrezaream doar din paginile (ras)rasfoite ale unui Nekerman sau din cateva secvente turnate intr-un supermarket ale vreunui film vazut la video. Copiii "Epocii de Aur" aveau in fata un drum pe care Partidul (unic) il gandise in cele mai mici detalii: vor fi soimi ai patriei, pionieri, poate si utecisti, dupa care vor deveni "oameni de nadejde", ce vor trudi in uzinele si pe ogoarele patriei. Un orizont de plumb, dincolo de care nu exista nicio speranta, in care bucuriile erau marunte si de neinteles pentru cei de azi. Cine s-ar mai bucura azi ca a primit bomboane cubaneze, ca a prins rand in fata la coada la banane, ori ca se poate plimba pe strada cu o punga de plastic cu un brand strain?

Uitarea vindeca, dar fara memorie nu poate exista nici adevar nici constiinta de sine. Pentru cei care au uitat cum arata viata de zi cu zi in comunism si, mai ales, pentru generatiile care nu au trait acele vremuri, Muzeul Militar National a avut o initiativa excelenta, lansand o expozitie in cadrul careia e prezentat traiul cotidian din perioada comunista.

In muzeu e reprodusa o sala de clasa tipica din acea perioada, cu banci uzate si tabloul lui Nicolae Ceausescu, asupra caruia fiece copil din aceasta tara isi ridica ochii in cele sase ore zilnice petrecute la scoala. Tabloul dictatorului, care inlocuise icoana, era incadrat de o stema a RSR (Republica Socialista Romania) si de sigla Partidului Comunist (PCR), secera si ciocanul, care simbolizau alianta dintre tarani si clasa muncitoare impotriva exploatatorului burghez.

Pana sa ajunga sa poarte salopeta albastra a proletarului, copilul nascut in Republica Socialista Romania se obisnuia cu alte cateva uniforme. La gradinita primea numele usor razboinic de "soim al patriei" si o camasa portocalie. Era si singura uniforma oarecum vesela, pentru ca odata devenit pionier trebuia sa poarte doar camasa alba si sacoul bleumarin, fireste impreuna cu nelipsita cravata rosie. La liceu, fetele imbracau infioratorul sarafan albastru, iar baietii o tinuta la fel de anosta.

Cei mai silitori primeau insemne aproape militare: trese si snururi de culori diferite: rosu, pentru comandantul de grupa, galben, pentru comandantul de detasament si albastru, pentru comandantul "pe unitate" (pe scoala). Spiritul cazon era propriu unei dictaturi care inchisese etans frontierele pentru oamenii de rand, elevul inregimentat inca din adolescenta putea fi identificat chiar si pe strada dupa numarul matricol pe care il avea cusut pe maneca. Cum toata tara era o imensa inchisoare, trecerea unui numar pe o haina, nu mai parea ceva neobisnuit.

Expozitia e in mod involuntar si una dedicata kitsch-ului, pentru ca lipsa de posibilitati si productia de serie destinata "omului nou" au compromis gustul estetic al romanilor. Va veti intalni aici cu bibelourile asezate pe televizor, mileurile din macrame, pestele de sticla si balerina, ori cu sticlele de bauturi straine pastrate in vitrina ca trofee.

Televizorul alb-negru era unul din "personajele" centrale ale sufrageriei romanului obisnuit. La el se puteau urmari cele doua ore de program zilnic ale singurului post national, constand in cea mai mare parte din cantece patriotice si emisiuni de propaganda. Prin comparatie, programul televiziunii bulgare, receptionat cu antene improvizate, pare aproape occidental, pentru ca difuza meciuri de fotbal internationale si chiar filme americane, fie ele si dublate in bulgara.

Expozitia reuseste sa redea doar o mica parte din atmosfera de saracie si lipsa de speranta din anii comunismului. Teroarea instaurata de Partid cu ajutorul Securitatii si Militiei, infometarea unei populatii obligata sa se prezinte la alimentara cu buletinul pentru a primi ratii de 200 de grame de salam sau sentimentul de cobai pe care il dobandesti cand curentul e intrerupt sistematic aproape in fiecare seara sunt doar cateva dintre lucrurile pe care o asemenea expozitie nu le poate reda.

Articole asemanatoare:

Revolutia Romana in viziunea armatei [imagini]
Memorialul Revolutiei din Timisoara: de la curajul de a scanda in strada, la adevarul rostit in soapta [imagini]
Ateneul Roman, un panteon cultural al romanilor [imagini]
Cum arata Casa Poporului pe dinauntru [imagini]
[imagini]
Palatul Cotroceni: cum arata locul din care e condusa Romania[imagini]
Statuia regelui Carol I s-a intors in fata Palatului Regal [imagini]
Muzeul Regiunii Portile de Fier, un muzeu al Olteniei dunarene [imagini]
[imagini]
Basescu a indemnat la lustratie prin referendum [imagini]
Temutii anarhisti au demonstrat pasnic fata de brutalitatea Politiei [imagini]
Monica Lovinescu si Virgil Ierunca primesc abia postum onorurile cuvenite [imagini]
De la protestul societatii civile nu a lipsit decat societatea [imagini]
Iliescu a devenit ecologist la batranete [imagini]
Simboluri legionare si scandari rasiste la mitingul Noii Drepte [imagini]
Orhan Pamuk: „Nationalistii fac de fapt rau natiunilor pe care le apara” [imagini]
De fapt, pentru cine se organizeaza o parada militara? [imagini]
Bogdan Teodorescu: "Manipularea este cea care duce umanitatea inainte" [imagini]
Proteste anticomuniste la Bucuresti in sprijinul revolutiei de la Chisinau [imagini]