În interiorul Panteonului, templul în stare de funcţiune din antichitate până astăzi

Marcus Agripa a fost consul şi generalul victorios în bătălia navală de la Acţium, în care l-a susţinut pe Octavian Augustus împotriva lui Marc Antoniu şi a Cleopatrei. Templul lui Agripa a fost distrus de foc, ca şi cel reclădit de Domiţian, în schimb cel al lui Hadrian a avut o longevitate incredibilă, de aproape două mii de ani. Şi în ziua de astăzi e cel mai mare dom din beton neranforsat.

O sferă ar încăpea perfect în interiorul său: cel mai înalt punct al domului e de 43 de m, iar diametrul său e identic. Cupola cântăreşte 4.500 de tone. Betonul folosit diferă în compoziţie de la bază către vârf, cu densităţi mai mici ale agregatelor pentru zona superioară. Şi încărcătura eliminată prin crearea ocularului a ajutat structural construcţia.

Oculusul, cercul gol din centrul domului, e elementul distinctiv al templului, care a devenit biserică în anul 609, închinată Fecioarei şi tuturor martirilor creştini. Oculusul are 9 m diametru şi e singura sursă de lumină, ajutând şi la ventilare.
Intrarea are un fronton triunghiular aşezat pe mai multe coloane de marmură. Coloanele de granit de la interior au fost cioplite în Egipt şi transportate pe Nil, apoi peste Marea Mediterana şi pe Tibru.

Aici sunt îngropaţi pictorul Rafael, mai multe personalităţi şi doi regi italieni, Victor Emmanuel II, primul rege al Italiei reunificate şi Umberto Primo, succesorul său.
Panteonul l-a inspirat pe Brunelleschi să proiecteze catedrala din Florenţa, primul dom din istorie care l-a depăşit în dimensiuni, dar şi numeroase ale clădiri de cult, ca panteonul din Paris, din Napoli, bazilica San Pietro de la Vatican, dar şi clădiri laice precum Casa Albă de la Washington.