de Victor Grigore, Webphoto.ro

Pentru unii, Napoleon e unul dintre cei mai străluciți oameni care au trăit vreodată, un legislator vizionar și un cuceritor îndrăzneț. Pentru alții, Corsicanul a fost doar un tiran nemilos, a cărui obsesie pentru război și putere a produs un genocid estimat la 6 milioane de morți. Nu doar francezii îi cultivă amintirea. Un muzeu îi este dedicat și la Roma. Italia a fost prima cucerire importantă, pentru cel care a avut Cezarul și Roma drept modele ale imperiului său, care avea sa facă din Franța națiunea dominantă a Europei acelui timp. Exponatele sunt adunate de Giuseppe Primoli, un admirator local al lui Napoleon, care a strâns tablouri, desene, obiecte vestimentare, cărți și piese de mobilier, legate într-un fel sau altul de viața lui Bonaparte și a familiei lui.

incoronarea lui Napoleon

Când Napoleon Bonaparte se năștea, pe insula mediteraneană Corsica, pe tronul Franței se afla succesorul lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. Nimeni nu ar fi putut prezice că, într-o întorsătură a destinului, Franța va fi scena decapitării primului monarh european (în timpul domniei) de către Revoluția Franceză, în vreme ce tânărul corsican se va încorona împărat al țării care îi ocupase micuța insulă italiană.
Dar evenimentele declanșate de Revoluția Franceză au luat o turnură neprevazută. După o perioadă de mari speranțe, incertitudini și teroare, francezii au restaurat monarhia într-o formă absolutistă, prin Napoleon, deși acesta a pretins întotdeauna că e încarnarea spiritului Revoluției.
Napoleon nu era străin nici de perioada turbulentă de după Revoluție. Ca tânăr ofițer, a condus reprimarea unei revolte populare, fiind primul militar care a ordonat să se tragă cu tunurile în parizieni. Acest masacru i-a adus gradul de general la doar 26 de ani, și i-a înlesnit încredințarea următoarelor campanii, în Italia și Egipt.

Napoleon împărat Napoleon Bonaparte

Italienilor, Napoleon li s-a prezentat ca un eliberator, un ambasador al Revoluției, aducând cu sine legi progresiste. Deși acum are un muzeu la Roma, nu a încercat să cucerească și orașul papal, evitând o reacție populară pe această temă. Avea să revină în Italia câțiva ani mai târziu, după o spectaculoasă traversare a Alpilor, nemaîncercată de pe vremea Imperiului Roman, când Hanibal trecea munții călărind elefanți.
După Italia, Napoleon și-a îndreptat atenția către Orientul Mijlociu, într-o încercare de a lovi interesele și chiar coloniile britanice. Rezultatul a fost un succes mai curand științific și propagandistic, decât geopolitic. O armată de savanți au călătorit împreună cu Napoleon, conducând apoi la descifrarea hieroglifelor, la o înțelegere mai bună a zoologiei și progrese în arheologie și alte științe. Bonaparte avea să își facă un obicei din a prăda opere de artă din Egipt, Italia și alte locuri cucerite, de comori care încă se pot vedea în muzee precum Louvre, transformat în muzeu chiar de Napoleon.

lumea interior

Pe lângă geniul militar, Napoleon avea și talentul unui propagandist, care și-a construit abil propriul mit, ba chiar s-a îngrijit de felul cum va fi privit de posteritate. A început să editeze publicații apologetice încă de pe când era un simplu ofițer. Chiar și faimoasa butadă ”O imaginea face cât o mie de cuvinte” îi e atribuită, așa că a comandat numeroase tablouri ale sale și ale bătăliilor purtate. Iar când realitatea îi era potrivnică, nu se sfia nici de minciuna sfruntată. În Orientul Mijlociu, Napoleon nu a reușit să cucerească fortăreața Acra, dar a trimis vești la Paris că a ras cetatea din temelii. În realitatea, armata sa era decimată, așa că a ordonat ca, în timpul retragerii, răniții și bolnavii de ciumă să fie otrăviți, apoi și-a abandonat de tot armata din Egipt, pentru a pleca precipitat la Paris să preia puterea.
Prin intrigi și politica pașilor mărunți, a cucerit puterea dictatorială asupra Franței. În ciuda acestei sete de putere, reformele sale i-au adus susținerea și admirația unor personalități importante, inclusiv în țări cu care Franța s-a aflat în război: Ludwig van Beethoven, GF Hegel, Heine. Codul Civil, a cărui redactare a supravegheat-o, e încă printre legile fundamentale ale Franței, cu doar mici modificări, fiind o sursă de inspirație pentru legislația din cele mai multe țări ale lumii vestice. Napoleon a adus progresul în organizarea statului, educația publică și sistematizarea orașelor.

Marie Loiuse candelabru

Napoleon s-a încoronat împărat al Franței într-o ceremonie oficiată de Papa în catedrala Notre Dame de Paris. Acest artificiu e încă o ilustrare a ingeniozității napoleoniene în materie de imagine, dar și a viziunii cinice pe care o avea asupra religiei, pe care o privea ca pe o simplă unealtă de control al maselor în mâna politicienilor. Mult mai târziu, Napoleon chiar l-a sechestrat pe Papa, luând în stăpânire și teritorii ale Vaticanului. Alți clerici importanți au fost întemnițați, chiar și pentru delicte minore, cum ar fi refuzul de a participa la nunta imperială.
Bonaparte și-a dus mai departe visul de a îi imita pe Cezar și pe Carol cel Mare printr-un imperiu european, după ce a zdrobit Austria și Prusia, și a obținut acordul Rusiei pentru o blocadă împotriva Angliei. În acest moment, Franța, care avea o superioritate demografică față de toți vecinii săi, devenea stăpânul incontestabil al Europei continentale. Dar odihna nu era niciodată o opțiune pentru impetuosul cuceritor.

Josephine

În ultimele sale zile, Napoleon a considerat campaniile următoare din Spania și Portugalia cea mai mare greșeală a sa, după ce războiul de gherilă i-a măcinat forțele armate. Dar istoricii sunt încă și mai critici cu campania urmatoare, cea de invadare a Rusiei. Deși trupele franceze au luat în stăpânire o Moscovă incendiata de ruși înainte de fugă, Napoleon a fost nevoit să se predea. Cea mai mare parte a armatei sale a pierit în cumplita iarnă rusă și hărțuită de mici grupuri armate de diferite naționalități. Ca și în deșertul Palestinei, Napoleon și-a abandonat trupele în gerul stepelor ruse, fugind din nou la Paris din rațiuni politice. De această dată, o minciună nu mai putea acoperi cruda realitate. Napoleon pierduse în Rusia peste 90% din armata de 400.000 cu care plecase.

Muzeu

Bonaparte a abdicat de doua ori la tron, de fiecare dată fiind exilat pe câte o insulă. A încercat să se sinucidă, dar otrava pe care o păstrase nu și-a făcut efectul. Și-a recuperat rapid moralul, pentru a se comporta ca un guvernator conștiincios al insulei Elba. În mai puțin de un an a reușit să evadeze de pe Elba, iar soldații trimiși să-l captureze au sfârșit prin a-l aclama. În ciuda acestei întoarceri triumfale, a fost o revenire de scurtă durată, încheiată cu înfrângerea de la Waterloo.
Napoleon Bonaparte a fost căsătorit de două ori, cu Josefina și Marie Louise, dar a avut și o sumedenie de amante. A divorțat de Josefina pentru că nu îi putea oferi un urmaș la tron, alegând-o pe Marie Louise, o reprezentantă a dinastiei Habsburgice, casa imperială a Austriei. Dar această alianță cu una din cele mai impunătoare familii regale din Europa nu l-a împiedicat să și lupte cu Austria, când interesele i-au cerut-o. A existat și o femeie celebră care l-a refuzat pe Napoleon în plină glorie: sora țarului rus, cu care încercase de asemenea un mariaj din interes, îinainte de căsătoria cu Marie Louise.

mobilier

Fiul său, Napoleon al II-lea, a devenit pentru foarte scurtă vreme împărat. Napoleon a încercat să creeze o dinastie, încoronând mai mulți membri ai familiei sale în diferite regiuni, fără foarte mare succes în timp. Avea o legătură sentimentală profundă cu mama sa, care crescuse cu mână de fier cei 8 copii, care supraviețuiseră celor 14 sarcini avute.
Napoleon și-a petrecut ultimele zile pe insula Sfânta Elena, scriindu-și memoriile și acordând interviuri, care i-au consolidat imaginea personală. Era mai presus de toate un om de spirit, unele dintre cele mai profunde și mai spirituale aforisme fiindu-i atribuite.
Fondatorul Muzeului Napoleonic din Roma, contele Giuseppe Primoli, era el însuși un descendent al fratelui lui Napoleon, Lucien. Tot ce a adunat de-a lungul timpului despre șederea la Roma a numeroasei familii Bonaparte a donat în cele din urmă municipalității.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.6/10 (37 votes cast)
Napoleon Bonaparte, o personalitate care dovedește că de la geniu la genocid nu e decât un pas, 8.6 out of 10 based on 37 ratings

Mai multe articole din secțiunea Destinatii
Meniu
Facebook
Alte pagini
Imagini

Mai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea

galerie de imagini

Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.

Links