Palatul Belvedere, lux și ocultism la Vatican

Ambițiosul papă Iuliu al II-lea a pornit câteva proiecte uimitoare, folosind cei mai mari artiști ai renașterii. Arhitectura Vaticanului a fost transformată pentru totdeauna de viziunea lui Donato Bramante, care a făcut planurile pentru Bazilica Sf Petru și pentru palatul de lângă ea.

Mons Vaticanus (colina romană pe care se află cel mai mic stat din lume) a fost transfigurată cu terase, care oferă priveliști mai bune și o utilizare mai bună a spațiului. Spațiile oferite de terasele, pe care adia briza Tibrului, au fost completate de curți interioare vaste. Acestea erau folosite pentru ceremonii publice și spectacole, dar au fost reduse dramatic de construcțiile adăugate ulterior.

Cel mai exuberant dintre papii de Medici, Leon al X-lea, a dus ideea de lux la un nou nivel. Pe lângă banchetele scandaloase, el se delecta și cu propria grădină zoologică, a cărei vedetă era un elefant alb. Curtea interioară, folosită acum de turiști pentru o pauză în mijlocul vizitei de câteva ore la Muzeul Vatican, a fost folosită cândva pentru promenada respectivului pachiderm și pentru alte jocuri și ceremonii publice.

Unele dintre exponate au reclamat crearea unor aripi noi, cum a fost cazul cu uriașa statuie a lui Apolo și cu grupul statuar Laocoon, colecționate de Iuliu al II-lea. Cea mai mare parte a Palatului Apostolic e acum ocupată de uriașele colecții de antichități, sculptură renascentistă sau de pinacoteca Muzeului Vatican.
Alte secțiuni ale complexului papal au fost marcate pentru totdeauna de geniul artiștilor care le-au decorat, cum a fost cazul cu Apartamentele pictate de Rafael sau cu Capela Sixtină a lui Michelangelo.

Curtea cea mare a palatului, redusă la jumătate, adăpostește și ea sculpturi importante. O statuie de mari dimensiuni a lui Apolo a fost mutată într-o poziție mai marginală de un succesor al lui Iuliu al II-lea, care nu aprecia gustul predecesorului său pentru monumentele artistice, care reprezentau totuși zeități păgâne.

Foarte vizibilă a rămas totuși una dintre cele mai vechi sculpturi din Roma: un con gigantic de pin, sculptat în bronz, cu dou păuni superbi pe laturi. A fost probabil o fântână, dar și un simbol al fertilității, așezat în fața templului zeiței Isis. În ocultism, conul de pin e un simbol al ochiului interior, al iluminării. Ocultiștii moderni l-au asociat cu o glandă din creier, de forma unui con, aflată la capătul superior al măduvei spinării și care produce serotonina și reglează somnul. Nu e clar dacă acest simbol a fost adoptat de romani doar pentru că sunt foarte mulți pini seculari, pe malurile Tibrului, sau cu înțelesuri ascunse, și nici dacă aceste semnificații s-au perpetuat în sânul ierarhiei catolice. Acest con de pin dă acum numele acestei curți interioare: Cortile della Pigna.

O altă sculptură misterioasă e o sferă poleită cu aur, prin ale cărei crăpături se zăresc alte sfere și forme geografice. E opera unui artist italian din secolul XX, Arnaldo Pomodoro, și se numește Sfera con sfera (Sfera din interiorul sferei). O replică a acestei misterioase statui a unui glob crăpat se află și în fața sediunui ONU din New York, ridicând noi suspiciuni cu privire la anumite semnificații ascunse, celor pasionați de conspirații legate de „noua ordine mondială”.