Regele Neapolelui, Carlos Sebastian (Carol al VII-lea) şi-a dorit să îşi marcheze statutul de descendent al Regelui Soare (Ludovic al XIV-lea) printr-un palat care să concureze faimosul Versailles. Pentru aceasta, Carol al VII-lea a ales o zonă rurală la 20 km de Napoli, pe atunci un oraş de maximă importanţă pe continent. Palatul Regal existent la Napoli era considerat prea aproape de ţărm pentru a putea fi apărat de corăbiile înzestrate, pe atunci, cu tunuri de asalt.

Departe de mare şi de Vezuviu, în satul liniştit Caserta, regele Bourbon şi arhitectul său de origine olandeză Ludwig van Wittel (Luigi Vanvitelli) au modificat peisajul pentru un palat cu grădini de 3,2 km lungime, care se termină cu priveliştea unui munte din care un râu izvorăşte direct spre castel. Ironia face ca regele Carol al VII-lea să renunţe la coroana regatului napolitan pentru a deveni rege al Spaniei înainte de a se muta la Caserta. Nici arhitectul său, Luigi Vanvitelli, nu a trăit să vadă proiectul finalizat.

Pentru a termina ambiţiosul proiect un sat întreg a fost strămutat şi sute de muncitori, între care deţinuţi şi piraţi capturaţi de pe mare au trudit la Caserta. Stilul palatului e baroc, cu un exterior clasic auster şi un interior decorat până la exces. Palatul are 1200 de camere, un număr grăitor pentru opulenţa burbonilor.

Unele decoratii sunt demodate sau chiar îndoielnice pentru gustul actual, în vreme ce altele rămân impresionante. Marea scară din marmură, făcută dintr-un singur bloc de piatră, cu lei sculptaţi şi camera tronului ne amintesc destinaţia regală a construcţiei. Câteva filme faimoase s-au turnat aici (Star Wars, Misiune imposibilă), de două ori scara monumentală fiind folosită pentru scene care se întâmplau la Vatican.

Gradina e si mai impresionantă. A fost amenajată peisagistic de Carlo Vanvitelli şi John Graefer. Are o lungime de 3,2 km, care poate fi parcursă şi cu trăsura în stil vienez. Dimensiunile ei şi lipsa aranjametelor florale sau a lebedelor pentru iazul uriaş o fac destul de anostă, oarecum plictisitoare. Dar partea cea mai frumoasă e în celălat capăt al domeniului, unde se află o grădină englezească, o cascadă artificială şi false ruine antice.

Nu mai puţin de cinci fântâni monumentale amintesc de cele existente în piaţetele din Roma. În bazinul existent pe lungimea grădinii sunt o mulţime de peşti de mărimi considerabile. Mai pitoreşti decât grădinile cu gazon sunt pădurile umbroase de pini seculari din lateral. Pentru alimentarea cascadei a fost construit chiar şi un apeduct, care să simuleze existenţa unui râu care izvorăşte din munte.

Similar:

• Domul din Napoli
• Biserica Sf. Andrei din Amalfi: arta bizantină întâlneşte Renaşterea italiană
• Castel Nuovo, emblema oraşului Napoli, de la cetate asediată de piraţi, la muzeu
• Biserica din Positano şi comoara bizantină ascunsă de ea
• Bisericile baroce ale lui Johann von Erlach din Salzburg
• Basilica di San Francesco di Paola, the Pantheon of Naples
• The Dome of Naples
• Galleria Umberto Primo in Naples, how a mall looked in the 19th century
• Castel Nuovo, the emblem of Naples, once besieged by pirates, now a peaceful museum
• Caserta, the Italian Versailles with bigger gardens