Pentru cei mai in varsta, Cornel Dinu e unul dintre fotbalistii de baza ai echipei nationale din generatia de la Guadalajara. Pentru cei tineri e antrenorul si comentatorul de fotbal cu fraza intortocheata sufocata de neologisme. Amintirile unei vieti de fotbalist-vedeta si le-a adunat in cele doua volume ale cartii memorialistice “Zambind din iarba”, o carte in care vom regasi aceeasi fraza luxurianta, care aminteste de prietenul sau Fanus Neagu, cu care impartaseste pasiunea pentru fotbal, vin, conversatie si limba romana. In echipa nationala Cornel Dinu a fost un jucator cerebral, aproape indispensabil, daca avem in vedere ca in deceniul opt ajunsese sa detina recordul national de selectii. Rivalitatea cu Mircea Lucescu, coechipierul sau, s-a prelungit si pe marginea gazonului dupa ce ambii au devenit antrenori.

Numele lui Cornel Dinu e legat inevitabil de clubul din Stefan cel Mare. Pentru Dinamo, Dinu a jucat peste 500 de meciuri in campionat, cupa si competitii europene, devenindu-i apoi si antrenor in mai multe randuri si conducator. Ca jucator, Cornel Dinu a reusit sa castige de 6 ori campionatul si de 2 ori Cupa Romaniei. Dupa ce a antrenat echipa din localitatea natala a lui Nicolae Ceausescu, FC Scornicesti, “Procurorul” a fost suspectat de apartenenta la Securitate. A fost membru PCR si PRM. In primii ani ai regimului Iliescu a detinut functia de ministru al Sporturilor, pentru a deveni apoi selectionerul echipei nationale. Dupa unul din cele mai bune meciuri ale nationalei, victoria cu Tara Galilor, a trebuit sa demisioneze in urma infrangerii cu Slovacia in ceea ce s-a numit “dezastrul de la Kosice”. In afara de Dinamo, Cornel Dinu a mai antrenat pe Otelul Galati, ASA Targu Mures, CS Targoviste, U Cluj.

Cornel Dinu, in dribling printre cuvinte, 10.0 out of 10 based on 1 rating