Cristian Tudor Popescu, cel mai reputat jurnalist de dupa ’89

In ultimii si cei mai sumbri ani ai lui Nicolae Ceausescu lucra ca inginer la Intreprinderea de Automatizari si, data fiind lipsa de orizont a regimului care parea fara sfarsit se refugia in carti si filme, cu sentimentul ratarii. Destinul sau se va schimba dramatic dupa 1989 cand va incepe sa scrie la ziarul Adevarul, infirmand prejudecata ca profesia de inginer si numele de Popescu ar fi predispus la anonimat. In primii ani condeiul sau s-a facut mai putin remarcat, intr-o publicatie Adevarul, abia metamorfozata din Scanteia, “organul Partidului Comunist Roman”. Ziarul condus de Darie Novaceanu, Sergiu Andon si Dumitru Tinu sustinea linia FSN si a lui Ion Iliescu, apara deschis fosta nomenclatura, Securitatea, condamna protestele civice din Piata Universitatii si nou infiintatele partide democratice, mergand pana la aplaudarea interventiilor minerilor lui Miron Cozma. Iar editorialele lui Cristian Tudor Popescu nu au facut exceptie de la aceasta linie de sustinere a puterii.

In acei primi ani de dupa Revolutie cea mai puternica personalitate a presei era Ion Cristoiu, care alesese opozitia fata de putere si o abordare mult mai spectaculoasa a relatarii jurnalistice. Rivalitatea dintre Ion Cristoiu si Cristian Tudor Popescu, care isi vor disputa statutul de lideri ai breslei va fi una de durata in ultimii 20 de ani, desi cei doi s-au contrat extrem de rar in mod direct.

Abia cand Adevarul va incepe treptat sa renunte la statutul de portavoce a puterii editorialele virulente ale lui Cristian Tudor Popescu vor incepe sa se faca remarcate. Impresiona stilul frust, cu pete de culoare metaforice bine plasate, sarcasmul, capacitatea de sinteza a evenimentelor, logica argumentatiei si retorica nemiloasa. Prin emisiunea realizata la PRO TV de Iolanda Staniloiu, Cristian Tudor Popescu se va transforma rapid intr-o vedeta media capabila sa faca audiente record pentru un talk-show. Expresivitatea lui CTP se va dovedi la fel de vie pe micul ecran ca in paginile de ziar si ziaristul va deveni invitat constant in emisiunile de dezbateri. A fost, de altfel, unul dintre primii comentatori de politica de la noi si nu de putine ori aparitiile sale au fost memorabile, cum a fost cazul dezbaterii cu Gabriel Liiceanu de la Marius Tuca Show, in timpul interventiei americane in Iugoslavia.
Cu Cristian Tudor Popescu romanii au vazut pentru prima data politicieni interpelati si aproape desfiintati in direct si la ora de varf. Tinuta vestimentara neobisnuita pentru elita intelectuala si politica precum si intransigenta sa i-au atras numeroase porecle cum ar fi “Savonarola” sau “Torquemada in trening”. Alaturi de bluzele de trening, gecile sport sau puloverele ponosite, grimasele si privirile taioase adresate interlocutorilor au creionat si ele portretul public al ziaristului de la Gandul. Naturalete sau brand construit cu premeditare, e greu de spus cand vorbim de patronul de la Crucisatorul, care tranzactioneaza actiuni la ziar de sute de mii de euro dar se incapataneaza sa circule cu o dacie veche.
Cristian Tudor Popescu este un lider incontestabil de opinie capabil sa influenteze privitorii; unele teorii ale sale, cum ar fi cea privind “disolutia autoritatii statului”, au facut cariera. Au ramas memorabile disputele televizate cu Victor Ciorbea, Decebal Traian Remes sau Radu Sarbu din perioada guvernarii CDR, iar la alegerile din 2004 l-a pus in incurcatura pe Adrian Nastase intrebandu-l ce placere simte ca vanator atunci cand omoara un animal. Era ultima dezbatere televizata cu Traian Basescu si Adrian Nastase a promis fastacit ca va renunta la vanatoare (promisiune neonorata). La plecarea de la Adevarul, ziar controlat prin manevre de culise la acea data de Viorel Hrebenciuc, CTP scrie un editorial vituperant despre “guzganul rozaliu galben de cat a furat”, formula care va deveni porecla neoficiala a liderului PSD.
Scapat de sub “robia” baronului PSD, Cristian Tudor Popescu infiinteaza impreuna cu cativa colegi un nou ziar, dupa moartea misterioasa a lui Dumitru Tinu. Oficial, ziarul Gandul a fost infiintat de fostii ziaristi de la Adevarul si de Mircea Dinescu, cu sprijinul financiar al acestuia din urma. Neoficial, banii investiti proveneau de la Sorin Ovidiu Vantu, cel care facuse obiectul unei campanii de dezvaluiri dupa prabusirea FNI, BRS si Gelsor, inclusiv in Adevarul. Sorin Ovidiu Vantu a fost mai putin atacat dupa aceea, iar CTP a devenit un invitat obisnuit al postului Realitatea, castigand de cateva ori consecutiv distinctia de cel mai popular ziarist la 10 pentru Romania, decernata de acelasi trust.
De la anii ’90 in care sustinea politica FSN, la critica dura a CDR, la o critica rezervata a guvernarii autoritate a lui Adrian Nastase si la pozitii egal de critice dupa pierderea puterii de catre acesta, relatia lui Cristian Tudor Popescu cu politicienii aflati la putere a fost una nuantata, dar preponderent critica. In ultimii ani, dupa cedarea actionariatului ziarului Gandul catre Media Pro, CTP a parut din ce in ce mai putin interesat de implicarea in lupta politica, preferand o pozitie de observator critic dar neangajat. A investit mai multa pasiune in cronicile de film si sportive, fiind recunoscut si ca un jucator si comentator de tenis. Stilul frapant nu l-a abandonat nici in comentariile sportive; soca presa sportiva punand unui editorial despre vulgaritatea de pe stadioane titlul “Moartea si m….”.
Dupa ce a fost mult timp perceput ca un lider al breslei jurnalistice pentru ca detinea functia de presedinte al Clubului Roman de Presa, a renuntat sa se mai implice in problemele acestei profesii careia ii deplange declinul marcat de vulgaritate, tabloidizare, fluxurile continue de informatii fara valoare din mediul electronic. Nu a renuntat totusi sa polemizeze cu reprezentanti ai noii generatii din presa: l-a numit “un cretinet” pe Victor Ciutacu, “un gurnalist” pe Traian Ungureanu iar pe Mircea Badea l-a acuzat de rea credinta si ca “scuipa pe regulile morale ale profesiei de jurnalist”.