Grădinile maure ale palatului Alcazar, o încercare de recreare a Edenului

Așa că, atunci când arabii au traversat Mediterana în Peninsula Iberică, au descoperit un pământ atât de bogat, încât părea destinat să îndeplinească un vis ancestral. Maurii, așa cum au rămas în istorie, proveneau din grupuri etnice diverse din nordul Africii, dintre arabi, berberi și alte națiuni africane, care nu se considerau împreună mauri, dar aveau în comun aceeași religie.

Patria de origine a maurilor e ocupată astăzi de părți ale mai multor țări: Mauritania, Algeria, Niger, Mali, Maroc, Tunisia, Libia și Egipt. Partea sudică a Spaniei, pe care au ocupat-o, au numit-o Al Andaluz, de la vandalii, care probabil alcătuiau majoritatea locală a ceea ce se numește azi Andaluzia. În cele opt secole de ocupație maură în Spania, acești musulmani au creat monumente unice de arhitectură în palate și moschei din Granada, Cordoba și Sevilia.

Alcazar e o fortăreață și un palat în Sevilia, construit de dinastia maură originară în Marocul de astăzi. E locul de unde maurii conduceau partea de peninsulă Iberică pe care o cuceriseră, dar ceea ce putem vedea astăzi e doar o copie a palatului lor, refăcută după Reconchista, de către regii creștini. Lucrătorii au fost crescuți în aceeași tradiție a arhitecturii Mudejar (Mudehar), dar nu e sigur dacă au respectat codul modern al restauratorilor sau dacă, mai plauzibil, au contribuit cu propria lor creativitate. E imposibil de spus dacă asta a dus la o îmbunătățire sau doar la o copie palidă a palatelor ocupate de califi și sultani.

Un sistem complex de apeducte udă grădinile create laborios, cu labirinturi verzi, palmieri uriași, livezi de portocali și lămâi, iazuri în care înoată pești enormi. Arhitectura palatului e și ea impresionată, cu arabescuri, care imită exuberanța vegetației. Urmând interdicția din Coran de a avea idoli și orice imagine ce ar putea fi folosită în scopul idolatriei, clădirile religioase și seculare nu au reprezentări de oameni sau animale. Astfel, talentul pictorilor musulmani s-a exersat în inventarea unor modele geometrice și florale tot mai complexe, care se regăsesc și azi pe tapiserii, ceramică, mozaicuri și alte decorațiuni.

Palatul are rezervoare subterane de apă de ploaie, în camere care folosesc bolțile cu arce frânte, care vor fi apoi copiate pentru a crea mărețele catedrale gotice. Mai multe grădini interioare (patio) serveau ca loc de relaxare pentru sultan și apo pentru regi. Sunt de asemenea dotate cu apă curgătoare și sunt înconjurate de coridoare boltite cu coloane cu uimitoare sculpturi în piatră.

Stilurile arhitecturale diferite sunt îmbinate armonios, cu bolțile mudejar recognoscibile după dantelăriile cioplite în piatră, urmate apoi de bolțile rotunjite și curate ale renașterii. În același mod, versetele în arabă din Coran se întrepătrund cu simbolurile creștine și reprezentări ale regilor sau animalelor mitice din emblemele casei regale.

Cel mai decorat e Salonul Ambasadorilor, cu acoperișul său din ceramică pictată și cupolele instersectate. Grădina Fecioarelor își ia numele de la legenda potrivit căreia virtuoșii musulmani sunt așteptați în Rai de o sută de fecioare. E cel mai decorat patio din tot domeniul, aflat chiar deasupra băilor regale, opera unor artiști aduși din Cordoba.

Alimentarea cu apă vine de la un izvor de munte din apropiere, ascunsă în zidul fortăreței, pentru a curge de la câțiva metri într-un iaz din Grădina Rezervorului (Jardin de la Alcubilla). Folosind această apă s-au dezvoltat alte câteva grădini diferite ca stil. Grădina Poeților are palmieri uriași și două iazuri artificiale. Grădina Vega Iclan, cu aranjamentele sale florale și numeroasele alei înguste, e probabil cel mai aproape de aspectul original al grădinilor arabe.