Statuia regelui Carol I s-a întors în fața Palatului Regal

După ce o machetă din fibră de sticlă a fost expusă, o statuie adevărată din bronz. Lucrarea aparține sculptorului Florin Codre, dar reproduce în mare vechea statuie a lui Carol sculptată de croatul Ivan Mestrovic. Aceasta a fost topită de comuniști în 1948 și folclorul spune că bronzul ei a fost folosit și pentru statuia lui Lenin care domina Casa Scânteii.

Ironia istoriei face ca, între timp, și soclul statuii lui Lenin de la actuala Casă a Presei să fie gol, niciun edil nehotărându-se încă să așeze vreo creație artistică acolo. Academia Cațavencu a inițiat o strângere de fonduri pentru un monument în amintirea bătrânei Elisabeta Rizea, eroina anticomunistă din satul Nucșoara, dar în cele din urmă ce s-a întâmplat cu fondurile adunate a rămas un mister ca și dispariția banilor de la FNI. Cât despre statuia lui Lenin, ea e în continuare culcată la pământ undeva în Mogoșoaia, iar bronzul ei nu a fost folosit pentru a reface statuia lui Carol I.

Dar acestea sunt probleme care țin mai mult de anecdotică, o problemă cu adevărat pentru municipalitate e că în prezent Piața Revoluției este înțesată de monumente diverse, fiecare dintre ele controversate într-un anumit fel. Mai mult, zona e luată în discuție și pentru realizarea unui proiect imobiliar cu clădiri de birouri și spații comerciale. Între timp, spațiul atât de încărcat de istorie nu e nici spațiu pietonal, nici piață publică, fiind la drept vorbind o imensă parcare presărată cu statui.

Cea mai contestată dintre statuile cu care se va învecina monumentul regelui Carol I este și cea mai recentă, Memorialul Revoluției, realizat de artistul plastic Alexandru Ghilduș. Un obelisc din marmură albă care străpunge un ou cu structură asemănătoare unui cuib de pasăre, în jurul căruia se află inscripționate numele celor căzuți în Revoluție, opera lui Ghilduș a primit rapid porecle ironice ca măslina înfiptă în scobitoare sau mai pe scurt, țeapa.

Tot în fața clădirii care a adăpostit după Revoluție Senatul se află și monumentul lui Iuliu Maniu, gândit pentru a intra într-un dialog peste timp cu bustul urmașului său spiritual, Corneliu Coposu, amplasat în spatele bisericii Kretzulescu.

Personalitate copleșitoare, Carol I a condus România 48 de ani, ca domnitor și apoi ca rege. Carol a domnit sub autoritatea uneia dintre cele mai avansate constituții din Europa, intrată în vigoare la puțin timp de la urcarea sa pe tron. Respectul pentru principiile democratice, prin neamestecul direct în treburile guvernării, caracterul și viziunea suveranului au permis numeroase realizări ale țării, între care un progres admirabil din punct de vedere cultural, emanciparea administrației, înființarea primelor universități, ridicarea de construcții cu valoare de patrimoniu precum Castelul Peleș sau Podul peste Dunăre de la Cernavodă. Împreună cu o clasa politică vizionară, condusă de Ion Brătianu, sub Carol I România a câștigat războiul de independență, pe care și-a proclamat-o chiar de ziua regelui, la 10 mai 1877.