Muzeul Etnografic din Vișeul de Sus

de Victor Grigore, Webphoto.ro

O mică parte din amintirile Maramureșului se regăsesc și în Muzeul din Vișeul de Sus, în cele două secțiuni ale sale, dedicate istoriei și etnografiei.

Inclus administrativ în voievodatul Transilvaniei, Maramureșul a pierdut partea sa nordică, trecută în posesia Austro-Ungariei, Uniunii Sovietice, respectiv Ucrainei de azi. Maramureșul e separat la est de Moldova de verticala lanțului carpatic. Dar o serie de munți mai mici închid un amfiteatru imaginar la sud. De la est la vest, aceștia sunt: munții Rodnei, munții Țibleșului, munții Gutâiului și munții Oașului. Această închidere naturală i-a conferit Maramureșului un caracter de relativă independență și o personalitate limgvistică, de port și de obiceiuri.

ciubere

Numele însuși e un mister, de aproape un mileniu, de când a fost așternut pe hârtie. La prima vedere, sună ca alăturarea dintre două râuri: Mara și Mureș. Primul e, într-adevăr, un hidronim important al locului, dar al doilea e mult prea departe la sud, ca ipoteza să stea în picioare. Asta dacă nu a existat și alt râu local cu același nume sau dacă „mureș” nu însemna ceva în graiul străvechi.

apreschiuri

Altă presupunere a fost că vine de la „marmură” – o resursă găsită în carierele din regiune, la fel ca alte minereuri, în special aur, ce au atras valuri de coloniști. De la numele arhaic dat minelor au rămas atâtea localități cu numele Baia, pentru că minereul era purificat sau extras pe cursul unor râuri. Râurile care scaldă tărâmul maramureșan sunt Tisa – granița sa nordică, Mara, Iza, Vișeu.

costume maramuresene

În micul oraș Vișeul de Sus, cu circa 15.000 de locuitori, minerii au fost suplimentați cu coloniști sași din Austria, Germania, Slovacia, din zone ca Salzburg, Tirol sau Bavaria. La un moment dat, germanii ajunseseră un sfert din populația urbei. Un val similar a fost și al negustorilor evrei. Altă activitate tradițională, care aducea locuitori era exploatarea forestieră, deservită de îndrăgita mocăniță, acum, atracție turistică.

viseul de sus

Obiectele colecționate de muzeu încep cu unelte din epoca bronzului, dar merg până în zilele noastre, cu fotografii și documente, de la oameni, care au influențat istoria locală.

razboi de tesut

Se pot vedea dotări ale gospodăriei, cum ar fi războiul de țesut și costumele populare țesute la el, unelte de gătit sau agricole. O activitate specifică e și oieritul, cu sumedenia de tradiții ale transhumanței, ciubere de făcut brânză, caiere și fusuri de tors lâna.

etnografie

Costumele specifice zonei atestă vechimea tradițiilor locale. De exemplu, în portul bărbătesc se întâlnește cămașa cu poale lungi, cum s-a purtat în toată lumea antică greco-romană, până când „barbarii” germanici au adus „moda” pantalonilor. Și ițarii oșenești au tot o formă neobișnuit de largă, care le dau aspectul de fustă-pantalon, fiind alături de mica pălăriuță de paien, numită clop, mărci distincte ale locului. Pe lângă colecțiile de costume, în muzeu sunt prezentate și obiceiuri, cum ar fi colindatul cu irozii în preajma Crăciunului.

irozii

Mai multe despre: Destinatii
Meniu
Facebook/WebPhoto.ro
Alte pagini
  • Jooble
    locuri de munca pentru fotografi
  • Evadare
    blog scapat de sub control
  • Craciun fericit .ro
    Cel mai bun organizator de petreceri de Craciun soseste cu reni adevarati
  • Astro foto
    Site specializat in fotografia astronomica si vanatoarea de eclipse
Imagini

Mai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea

galerie de imagini

Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.

ro