Această biserică din Piaţa Republica din Roma a fost încorporată în termele lui Diocleţian de doi mari arhitecţi. Primul, Michelangelo Buonarroti, e mai puţin cunoscut pentru această îndeletnicire, iar al doilea, Luigi Vanvitelli, e cel care a proiectat palatul Caserta de lângă Napoli. Din acest motiv faţada bisericii menţine aparenţa unei ruine romane, dincolo de care nu ai ghici o construcţie de foarte mari dimensiuni, cu plan în cruce. Fragmentul de zid e unul autentic, păstrat din băile romane, care au un muzeu alături.
Biserica e închinată Fecioarei Maria, tuturor îngerilor şi martirilor. Deşi creştinii nu au fost singurii care s-au sacrificat în numele credinţei, martirajul a modelat această religie. Creştinii îi cinstesc pe primii adepţi ai crucii, ucişi de evrei sau de romani, şi îi conideră sfinţi pentru credinţa lor nezdruncinată, chiar şi în cazul în care martiriul s-a produs înainte de a fi fost botezaţi. În zorii creştinismului, noii convertiţi puteau participa o bună bucată de vreme la predici şi la pasaje din liturghie, timp în care erau catehizaţi, instruiţi cu privire la adevărurile dogmatice, până când erau pregătiţi să părăsească credinţele în zeii păgâni şi să adopte noul cult prohibit de autorităţi.
Prigoana împotriva creştinilor nu s-a oprit în antichitate, izbucnind la o scară fără precedent în vremea totalitarismelor atee din secolul XX. Episoadele în care prigoniţii s-au transformat în prigonitori nu au lipsit în istorie. O parte a lumii creştine a luat la rândul său parte în cruciadele medievale, soldate cu un genocid în rândul popoarelor musulmane şi bizantine. La fel de ruşinoase rămân episoadele de represalii şi convertire în masă din perioada imperiilor coloniale. Cu toate acestea, adunând numărul victimelor anuale ale crimelor cu motivaţie religioasă din ţări africane, asiatice şi arabe putem spune că şi în prezent creştinii reprezintă grupul religios supus celor mai mari persecuţii. Circa 100 de milioane de creştini de pe glob trăiesc în teritorii unde sunt supuşi discriminărilor şi riscului epurării religioase.
Alegerea acestui hram pentru biserica ridicată în interiorul sitului arheologic al termelor lui Diocleţian nu e întâmplătoare, întrucât acesta a rămas în istorie ca un mare prigonitor al creştinilor. În vremea sa, circa douăzeci de mii de creştini au fost executaţi, unii în timpul jocurilor de gladiatori, ca spectacol pentru gloatele amatoare de spectacole sângeroase. Estimările pentru întreaga perioadă a Imperiului Roman, până la edictul de toreanţă al împăratului Constantin, vorbesc de circa o sută de mii de victime.
În perioada modernă, ateii i-au ales pe creştini ca principală ţintă a represaliilor, după secolele în care biserica catolică se implicase masiv în treburile statului şi în viaţa socială. După Revoluţia Franceză, circa 30.000 de preoţi au fost forţaţi să renunţa la misionariat şi mulţi au fost ghilotinaţi. Comuniştii au realizat cea mai mare persecuţie a creştinilor din istorie, în Uniunea Sovietică, China, Coreea de Nord şi ţările Europei de Est. Zeci de mii de biserici au fost distruse în Uniunea Sovietică, iar preoţii executaţi în public sau deportaţi în Siberia. Doar în Uniunea Sovietică, numărul martirilor creştini s-a ridicat la 21 de milioane. Şi în timpul războiului civil din Spania s-au comis acte barbare, sacrilegii şi execuţii a mii de clerici.
Biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri e de asemenea faimoasă pentru linia meridianului desenată pe podea, care îi intrigă pe turişti. O gaură în peretele care e parte din băile romane originale, permite soarelui să se reflecte de-a lungul unei linii pe podea. Observarea mişcării soarelui pe acest curs a permis verificarea acurateţii calendarului gregorian. Lucrarea a fost întreprinsă de Francesco Bianchini, la cererea papei. În interiorul bisericii sunt mai multe opere de artă şi un mic muzeu al lui Galileo Galilei.
Mai multe despre: Destinatii • Biserica Sfanta Maria • crestinism • Italia • martiri crestini • RomaMai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea
Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.