În această bazilică din Roma sunt îngropați șase papi și alte personalități importante. Nu se află în Vatican dar, ca o ambasadă, se consideră teritoriu papal. E una din cele patru biserici din Roma, care au statutul de bazilică papală, alături de: Sfântul Petru, Laterano și Sfântul Pavel. Între acestea, păstrează cele mai multe elemente din arhitectura vechilor bazilici romane din era păgână.
Numele bazilicii nu e întâmplător. El ne poartă cu 16 secole în urmă, în zorii venerației creștinilor pentru Fecioara Maria. După cum se înțelege din Evanghelii, creștinii au avut mereu o mare prețuire pentru cea aleasă pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu. Rolul său special nu s-a oprit la Nașterea Domnului. Ea Îl îndeamnă să facă prima minune, a transformării apei în vin, la nunta de la Cana Galileii. E martor tragic la răstignire și după Înviere. Totuși detaliile nu sunt suficiente, pe măsura devoțiunii populare.
Pe măsură ce creștinismul se dezvolta într-o religie, dintr-un fenomen în sânul lumii evreiești, era nevoie de definirea dogmei, ca reacție la erezii și sectele gnostice. Astfel, împăratul Constantin cel Mare a convocat primele două sinoade ecumenice, de la Niceea și Constantinopol. La acestea s-a clarificat dogma privitoare la Persoanele Sfintei Treimi, redactându-se Crezul, pe care îl rostim și azi.
Cel de-al treilea sinod ecumenic a fost dedicat Fecioarei Maria, în 431. Sinodul a condamnat rolul mai modest, pe care îl susținea Nestorie, proclamându-se formula Theotokos („Maica Domnului”). O formulă care tulbură limitele raționale ale minții, dar care se leagă de definirea Treimii la sinoadele anterioare. Un statut mai mic, ar fi negat deplina dumnezeire a lui Hristos, ducând nestorianismul în prelungirea arianismului.
Bazilica Santa Maria Maggiore a fost construită în preajma acestui sinod, în secolul V, dar are și artefacte anterioare. Tradiția spune că Sf Evanghelist Luca a fost primul pictor al unei icoane a Fecioarei cu Pruncul. O copie a acestei icoane, probabil din secolul 4, e cel mai prețios obiect păstrat aici. Icoana arată uimitor de asemănător cu icoanele bizantine, pictate și azi de ortodocși.
Un element foarte valoros al bazilicii sunt mozaicurile, o tehnică mai durabilă decât fresca. Și acestea sunt realizate în stil bizantin și înfățișează încoronarea Fecioarei de către Hristos. Altă scenă notabilă e Adormirea Maicii Domnului. E un moment care a intrigat mințile credincioșilor. Era general acceptat de către creștini că Fecioara a continuat o viață sfântă, de castitate călugărească alături de dreptul Iosif. Dar cum se putea sfârși o asemenea viață? Tradiția rezerva Fecioarei o trecere lină de la viața pământească la viața veșnică, asemenea somnului. E ceea ce Biserica Ortodoxă prăznuiește la 15 August.
Mult mai târziu, Biserica Catolică a adăugat în secolul nouă și mai ales după schismă, o dogmă suplimentară, privind Înălțarea Fecioarei. Potrivit acesteia, Maria are o ascensiune miraculoasă, asemeni lui Iisus. Evident, ortodocșii au o problemă cu direcția aceasta aleasă de catolicism. Atât „imaculata concepție” – care nu se referă la Întruparea Domnului, ci la nașterea Fecioarei – cât și Înălțarea, vin în contradicție cu viziunea ortodoxă asupra Fecioarei, care e fără păcat, dar de natură umană. După cum dovedesc mozaicurile din Santa Maria Maggiore, și primii creștini de la Roma împărtășeau tot dogma Adormirii, nu a ridicării la cer.
Vizitatorul de azi poate fi derutat de aspectul exterior al fațadei, adăugată bisericii de secol 5, un mileniu mai târziu. Alte clădiri au fost lipite de această fațadă pe laturi, așa că e ușor să confunzi ansamblul cu un mare palat. Clopotnița de 75 de metri, cea mai înaltă din Roma, adăugată în secolul 14, e însă un indiciu suficient.
Pășind înăuntru, nava mare e înconjurată de 40 de coloane de marmură și granit, care creează două incinte laterale. Ele ne dau o idee asupra tranziției de la templul păgân la bazilica creștină.
Tavanul aurit și casetat e bogat decorat. Se crede că aurul folosit aici e adus de Cristofor Columb din Lumea Nouă și a fost donat Vaticanului de Isabella și Ferdinand, regii Spaniei.
Sunt numeroase adăugiri și reconstrucții din secolele 16 și 17. Acestea includ fațada lui Ferdinando Fuga. Alt arhitect cu contribuții importante a fost Giuliano da Sangalo. A fost arhitectul favorit al lui Lorenzo Magnificul, și un artist care i-a influențat pe Leonardo da Vinci și Rafael Sanzio.
Ca la Vatican, și în Santa Maria Maggiore există o Capelă Sixtină. Denumită după papa Sixtus al V-lea, nu papa Sixtus al IV-lea, ca mai faimoasa capelă, pictată de Michelangelo.
Alături de șase papi, în această biserică e îngropat Sfântul Ieronim, primul traducător al Bibliei în latină. „Vulgata”, tradusă din greacă și ebraică, a fost textul de căpătâi al Bisericii Catolice în primele secole.
Tot în bazilică sunt mormintele Paulinei Bonaparte (sora împăratului Napoleon Bonaparte) și al arhitectului Gian Lorenzo Bernini, autorul pieței cu coloane din fața bazilicii Sfântul Petru de la Vatican.
Mai multe despre: Destinatii • catolicism • crestinism • dogmatica • Italia • Maica Domnului • Roma • Santa Maria MaggioreMai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea
Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.