Un exemplu excelent de artă și arhitectură bizantină modernă: catedrala din Salonic

Pornind de la exterior, ești impreionat de echilibrul perfect al proporțiilor și al asortării culorilor calde, care se încadrează firesc în arhitectura străzilor adiacente, umbrite de palmieri. Combinația ideală de cupole și turle ne amintește că înțelesul cuvântului „ortodoxie” nu e doar „dreapta credință”, „cunoașterea sau slăvirea exactă”, dar și „calea dreaptă, de mijloc”. Excesul e privit cu suspiciune în această emisferă creștină, mai preocupată de păstrarea cu fidelitate a dogmelor și tradițiilor.

Decorațiunile exterioare sunt doar strictul necesar pentru a crea o combinație de alb și tonuri de crem, în contrast doar cu cărămiziul țiglei. Actuala formă a Bisericii Mitropolitane din Salonic datează de la finele secolului XIX, după ce un foc a distrus biserica precedentă. A fost construită între 1891 și 1912, de arhitecții Tsilos și Paionidis.

În plus față de muzeul de icoane, adiacent bisericii, în interiorul ei pot fi admirate colecții excelente de mozaicuri și fresce în tradiție bizantină. Pe domul cel mare e pictată tradiționala imagine a lui Hristos Pantokrator (Atotputernicul) pe fundal auriu. Împrejurul Său e o întreagă ierarhie de îngeri, apostoli, patriarhi și sfinți. Cupola e ridicată pe un tambur cu numeroase ferestruici, care asigură lumină naturală, pe ancadramentele cărora sunt de asemenea imagini de din sinaxar.

De asemenea, în tradiția bizantină, consacrată de Hagia Sophia, în absida rotunjită de deasupra altarului e o frescă a Fecioarei Maria cu Pruncul. Catapeteasma e o adevărată operă de artă, încadrată într-un portal din marmură, sculptat meticulos. Fixate în acest portal sunt și ușile împărătești aurite ale altarului, cu icoane pe lemn. Deasupra ușilor altarului e o cruce din marmură și o icoană a Cinei celei de Taină.

Biserica mitropoliei din Salonic poartă numele sfântului Grigore Palama, episcop al locului în vremuri foarte agitate. Disputele cu diverse erezii, l-au făcut pe Grigore Palamas atât popular, cât și detestat, i-au adus un exisl și o perioadă în închisoare. La final, Grigore Palamas a ajuns să fie considerat una din cele mai influente figuri din teologia ortodoxă, iar moaștele sale sunt păstrate cu mare respect într-o nișă, cu coroana de mitropolit deasupra unui mic sarcofag, modelat în argint și aur.

Scaunul episcopal, de la care vine denumirea de catedrală, e de asemenea un obiect de artă, sculptat cu lei și alte figuri simbolice. Fresca a fost refăcută după cutremurul din 1978 de Kesanli, cu mare fidelitate pentru tradiția ortodoxă. Printre scenele recognoscibile sunt: Schimbarea la Față a lui Hristos, când Iisus S-a arătat apostolilor cu adevărata Sa natură, divină, miracolul de pe Marea Galileii, arborele lui Esau, bunul samaritean sau răstignirea. Simbolul imperiului bizantin, vulturul bicefal, e prezent în forma sculptată în marmură.

Patronul acestei biserici, Sf Grigore Palamas, e unul dintre cei mai subtili teologi ortodocși, interpretând Scriptura cu metodologia filosofiei neoplatonice. El a considerat irelevantă disputa trup-spirit, o temă centrală în cultura occidentală. Raționalității stricte, Palamas opunea tehnica isihasmului, în care rugăciunea neîntreruptă ajută intelectul să coboare în inimă.

Constantin cel Mare la Conciliul ecumenic de la Niceea

Dumnezeu, spune Palamas, e de o natură diferită decât omul, deci nu există teritoriu comun, în afara energiilor divine necreate, prin care Dumnezeu lucrează asupra omului. Singura cale pentru om de a-L cunoaște pe Dumnezeu e să își umple rațiunea cu Harul Duhului Sfânt. În acest mod, Dumnezeu nu e raționat, ci experimentat prin acte rituale, începând cu Botezul, continuând cu Euharistia, apoi rugăciunea și iubirea frățească. În afara acestora, Dumnezeu rămâne inaccesibil, dar Se pogoară asupra omului prin puterile Sale.