„Catedrala” din Sighișoara, biserica semeață de pe Târnava Mare

Fără turnul clopotniței cu bază pătrată, aceasta e o biserică în stil bizantin, cu o mare cupolă centrală semi-sferică. În anii 30 ai secolului XX, când a fost construită, Transilvania redevenise de doar două decenii parte din România, iar populația Sighișoarei era dominată de români și sași (germani), aproape în proporții egale. Deci administrația din perioada regală a încurajat ridicarea de clădiri de cult monumentale în marile orașe, cum e cazul și la Timișoara sau în capitala București, fie pentru a promova religia populației majoritare, oprimată până atunci în teritoriile recuperate, fie pentru a exprima noul statut de putere regională al României Mari.

Arhitectul bisericii mureșene a fost Dumitru Petrescu Gopeș, care a creat un edificiu foarte echilibrat și ca proporții, cât și cromatic, cu o cupolă neagră, așezată peste coloane și ziduri albe, deasupra planului în cruce tradițional. La interior se găsesc picturi murale de bizantine de Atanase Demian, un pictor român născut la Budapesta, care a mai pictat biserici în Timișoara și Cluj. Catapeteasma e lucrată de meșterii de la Rupea.

Biserica poartă hramul Sfintei Treimi, a cărei imagine simbolică e pictată pe frontispiciu. Iisus Hristos, ținând o cruce, stă de-a dreapta Tatălui, încadrând simbolul Sfântului Duh, porumbelul apărut la Bobotează. În iconografia ortodoxă, Tatăl e mereu reprezentat ca parte a Sfintei Treimi și doar ca o versiune îmbătrânită a Fiului. Acest fapt armonizează mai multe versete biblice, potrivit cărora nimeni dintre muritori nu L-a văzut nemijlocit pe Dumnezeu, dar El poate fi cunoscut prin întruparea Fiului. („cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl”, spune Iisus în Evanghelia după Ioan capitolul 14, versetul 8.)
Sub acest medalion pictat e un citat din Geneza: „Aceasta e casa Domnului și poarta către Cer”.

Vederea exterioară a bisericii e înfrumusețată mult de râul Târnava Mare, cu malurile sale înverzite, în apa căruia se reflectă și biserica, și cu sălcii, care dau un aer pitoresc.