Antequera, în inima Andaluziei

Felul cum arată Antequera e mprturia celor șapte secole de dominație maură, care a urmat surprinzătoarei cuceriri a sudului peninsulei Iberice de către arabii și berberii din nordul Africii, declanșată după răspândirea Islamului post-Mahomed, la începutul secolului VIII. Maurii au traversat Mediterana și au fondat un emirat în sudul Spaniei. Erau o civilizație foarte avansată pentru standardele Europei medievale, după cum stau mărturie ctitoriile lor din Cordoba și Granada.

Antequera avea o poziție strategică pentru a prospera de pe urma comerțului cu aceste orașe și cu portul Malaga, aflat la mai puțin de 50 km. În secolul XV, stăpânirea arabă a luat sfârșit, iar peninsula iberică a fost reunită sub coroana spaniolă.

Prețioasele rămășițe ale acestei epoci apuse pot fi văzute în divese puncte ale orașului, alături de cele din secole încă și mai îndepărtate, începând cu epoca bronzului. Romanii au fost cei care i-au dat locului numele Antikaria, în timp ce arabii l-au numit Medina Antaquira. În vremurile bune ale Imperiului Bizantin, Iustinian a fost ultimul împărat ”al Romei”, care a adus Antequera sub domnia sa.

Dar tribuirle migratoare au copleșit hotarele acestui imperiu uriaș. Astfel, când musulmanii au traversat Gibraltarul, numele pe care l-au dat Spaniei a fost Al Anadalus, respectiv ”țara vandalilor”. Din perioada maură supraviețuiește marea cetate de pe munte numită Alcazaba de Antequera, care era cândva o redută împotriva atacurilor spaniole.

Moștenirea creștină a ultimelor cinci secole e la tot pasul, cu nu mai puțin de 35 de biserici și mănăstiri, într-un oraș de câteva zeci de mii de locuitori.
În centrul orașului se află biserica Real Colediata de San Sebastian, cu clopotnița sa barocă înaltă. Nu departe de Alcazaba se ridică o altă biserică de secol XVI. Real Colegiata de Santa Maria la Mayor beneficiază și de o splendidă panoramă peste oraș. Biserica are un interior gotic, cu acoperiș cu bârne din lemn, ca în templele antice grecești și romane.

Opera arhitectului Pedro del Campo, această biserică e considerată una din primele încercări de a folosi ideile renașterii în Spania. Fațada e o interpretare a arcului de triumf, combinată cu goticul venețian. O clopotniță a fost adăugată două secole mai târziu și încorporată în fațadă.

Deasupra altarului, bolțile maure rotunjesc peretele de răsărit, completând acoperișul din lemn, susținut de coloane ionice din piatră.