De afară nici nu ai zice că e o clădire gotică, dată fiind fațada barocă modestă, care nu anunță nimic. Aceasta e o adăugire ulterioară și aspectul său plat și scund nu face decât să ajute biserica să se confunde cu restul clădirilor de pe stradă.
La interior, înălțimea bisericii devine surprinzător de mare, cu bolți pictate în stilul goticului francez. Fundalul albastru al tavanului cu arce intersectate, decorat cu stele roșii și aurii, impresionează vizitatorul. Capela lui Toma d’Aquino, ale cărui rămășițe au stat aici o vreme, e intens decorată cu fresce reprezentând Înălțarea și Bunavestire. Această capelă și o statuie din marmură a lui Hristos, sculptată de Michelangelo, datează din perioada Renașterii.
Numele și istoria acestei biserici stau mărturie pentru lunga perioadă de tranziție, în care practicile și credințele păgâne s-au amestecat cu religia creștină. Acest loc din Roma era ocupat de temple ale Minervei (zeița romană a înțelepciunii și dreptății) și ale lui Isis (zeița egipteană, mama lui Horus, zeul solar). Deși romanii au rămas în sitorie ca un popor practic, preocupat de campanii militare, legislație și urbanistică, strămoșii noștri erau un burete, care absorbea credințele popoarelor cucerite. Nu doar că au împrumutat întreg panteonul grec, dar găseau și echivalențe între zeitățile lor și cele din Orient, pe care le adoptau, atunci când constatu că umplu goluri din mitologia romană.
Împăratul Dioclețian a adus în fața templului lui Isis, acolo unde se află acum biserica Sopra Minerva, un obelisc. Acest obelisc a fost înfrumusețat mai târziu, în timpul renașterii, și e unul din numeroasele obeliscuri egiptene din Roma, conectat cu o poveste mitologică, în care Isis recompune trupul dezmembrat al lui Horus.
E foarte grăitor că în mijlocul secolului VIII, acest loc era încă un templu păgân, deși ajunsese în stadiul de ruină. Însă acum acel trecut e dat uitării. Epoca gotică e vizibilă în lateralele naosului, unde coloanele de marmură se continuă cu arce intersectate. Forma ascuțită în partea de sus a ferestrelor mari e de asemenea tipică. Vitraliile colorate cu rozete gotice permit intrarea luminii naturale în interior. Pereții și tavanul pictat reprezintă o frumoasă tranziție, de la goticul, adeseori sumbru, la gustul mai viu și mai senin al renașterii.
Renașterea e prezentă în frescele, care decorează cupola cu ocular rotund, susținută pe pandantivi. Din aceeași epocă datează și statuia lui Ioan Botezătorul de Giovanni Obici. O statuie mai nouă, pictată, o reprezintă pe Fecioara Maria cu Pruncul, amintind hramul bisericii Santa Maria.
Mai multe despre: Destinatii • arhitectura gotica • biserica catolica • biserici • Isis • Italia • Minerva • Renastere • Roma • Santa MariaMai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea
Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.