10 ani cu Șobolani. Concert aniversar Omul cu Șobolani în Studio Martin

Si iata ca dupa 10 ani am reusit sa umplem Studio Martin a spus solistul de pe scena si nu mi-a fost clar daca era o multumire sincera sau o auto-ironie. La cum s-au prezentat, cu o asemenea ocazie, OCS meritau o Polivalenta plina. Dar dupa standardele show-biz-ului autohton o trupa din curentul alternativ se poate considera implinita cand aduna o mie de fani dispusi sa-si plateasca biletul pentru a vedea o formatie anume.

In deschidere s-au produs baietii de la The Mood. Sunt o trupa tanara si plina de verva. Solistul, Marius „Gopo”, are ceva din Morrison, iar rock-ul curat si efervescent pe care il practica ma incredinteaza ca vom mai auzi de ei, daca vreun birocrat de la o casa de discuri va catadicsi sa le faca un videoclip. Au cantat doar in limba engleza si misiunea de a incalzi publicul pentru „veterani” le-a iesit de minune.

Chiar daca momentul era unul aniversar pentru OCS, n-au fost efecte pirotehnice. In spatele scenei doar un ecran de mari dimensiuni mai da oarece culoare. Pe tot parcursul concertului membrii trupei s-au plans de calitatea sunetului in monitoarele de scena, trimitandu-i indicatii sunetistului peste capetele spectatorilor. Dar niciun detaliu de acest gen nu a putut umbri bucuria acestora din urma.

Atarnat peste balustrada scenei, solistul Dan Amariei stie cum sa isi castige feed-back-ul astfel incat sala canta cu el Nu incerca asa ceva acasa si alte refrene. Un spectator striga „Copilul rebel!” si peste cateva piese dorinta ii e indeplinita si Dan canta: Eu sunt copilul, copilul din tine / Eu te ridic, te fac sa fii mai bun/ Eu te las sa fii un pic nebun, / Sunt partea din tine care stie ce-i bine / Eu sunt copilul, copilul din tine.

Sub balconul de la etaj e un banner cu Radio Guerrilla, asa ca trupa nu rateaza nici versiunea necenzurata a cantecului care a sustinut campania anti-resemnare a postului si se intreaba Ce vina avea sarmana oaie / Ca ciobanul n-avea oaie?

La melodia cu care OCS a intrat in atentia publicului larg, care ramane si acum cel mai cunoscut hit al formatiei, sala e deja pe deplin cucerita si fredoneaza: Razna am luat-o cu totii, dar voi ca tontii nu observati!

Concertul s-a incheiat cu cateva bisuri, scandari OCS, OCS! si cu impresia generala a unei prestatii excelente a formatiei. La multi ani, OCS!