Egiptul, o civilizaţie fascinantă, în Muzeul Barracco

Şi în interiorul imperiului regatul Cleopatrei stârnea imaginaţia şi respectul. Ca şi grecii înaintea lor, romanii venerau Egiptul pentru vârsta sa şi socoteau zeii locali ca echivalenţi ai panteonului propriu, demni de apreciere pentru longevitatea lor. Deci diverse artefacte au fost aduse în oraş ca pradă de război, apoi ca suveniruri şi obiecte de colecţie.

De obicei cunoaştem arta egipteană din descoperiri funerare, deci e foarte probabil să avem o viziune deformată asupra acesteia. Cele mai vechi dovezi ale existenţei artei egiptene au peste 15.000 de ani, ceea ce le face contemporane cu desenele europene din peşterele de la Lascaux şi Altamira. Primele sculpturi egiptene reprezentau zeităţi, faraoni şi animale sacre.
Fiind făcute din lemn, multe sculpturi antice nu au supravieţuit. Ca şi alte statui ale antichităţii, ele erau pictate în culori vii, care s-au şters în timp.

Hieroglifele, sistemul de scriere de pe malurile Nilului, gravat sau pictat, era de asemenea o formă de artă, incluzând reprezentări ale unor animale sau simboluri abstracte. Ele au fost descifrate de Jean Francois Champollion, în timpul ocupaţiei lui Napoleon, folosind celebra piatră Rozeta, care conţinea un text atât în scrierea veche cât şi în cea curentă în epocă.
Museo Barracco din Roma e găzduit de o vilă din secolul 16. Colecţia include obiecte asiriene, un popor din Mesopotamia (decoraţiuni din palatul lui Asurbanipal din Ninive), din Grecia (opere ale lui Polyctet şi ale elevilor săi), Cipru (o trăsură votivă şi un cap al lui Heracle), Egipt, Fenicia, Etruria şi Roma.

Pasionatul colectionar al acestor obiecte, Giovanni Barracco, a fost un senator din secolul 19, cu origini nobile. Familia sa îl finanţase pe Garibaldi pentru eliberarea Neapolelui. Sfătuit de Wolfgang Helbig, directorul Muzeului German de Arheologie şi de Ludwig Pollak, un expert în artă ce avea să devină directorul muzeului, Giovanni Barracco a început să colecţioneze obiecte preţioase excavate în Roma. Neavând urmaşi, Barracco şi-a donat colecţia oraşului.

Vila pe care municipalitatea a amenajat-o ca muzeu e pe Corso Vittorio Emanuelle, peste drum de un alt edificiu important, Museo di Roma, din palatul San Giovanni dei Fiorentini.
Barracco a continuat să adauge obiecte colecţiei chiar şi după ce aceasta devenise proprietatea statului şi s-a îngrijit de conducerea instituţiei rezultate, actualul Muzeu de Egiptologie.

Muzeul e caracterizat printr-o mare diversitate, menţinând aceeaşi fluiditate a spaţiilor culturale din antichitate, când lumea elenistică a lui Alexandru cel Mare unea Grecia cu Orientul îndepărtat, sau când romanii stăpâneau piramidele. Măşti mortuare egiptene şi reprezentări ale unor faraoni stau alături de nenumărate statui greceşti de maximă perfecţiune tehnică, tot aşa cum un mozaic bizantin poate sta alături de o statuetă a unui Buda.