Piața Navona, Fântâna lui Neptun și transformarea anticului Circus Agonalis

În mod previzibil, povestea începe cu perioada Imperiului, când aici era o arenă de curse. Cum romanii erau naturi competitive și oameni activi, ei se bucurau de mai multe feluri de întreceri, de la jocurile de gladiatori, la cursele cu care de luptă, la bătălii navale și lupte libere. Întrecerile atletice au fost probabil copiate după olimpiadele grecilor, la fel și forma arenei, ca o potcoavă alungită.

Domițian, cel mai tânăr dintre cei doi fii ai împăratului Vespasian, a construit aici o pistă de atletism, a cărei formă poate fi încă recunoscută în conturul pieței Navona. Stadionul avea tribune înalte, precum Coloseumul, făcute din cărămizi placate cu marmură, în care puteau lua loc chiar și 20.000 de spectatori. Ne putem imagina cu ușurință chiar și tribunele, întrucât clădirile din jur păstrează și ele forma stadionului lui Domițian

Așa cum s-a întâmplat cu multe construcții antice, după ce orașul a intrat în declin, a fost dezmembrată de oameni obișnuți, care foloseau pentru case materialele recuperate. Numele latinesc al stadionului lui Domițian era Circus Agonalis, deci numele actual de Navona e doar o alterare a acelui cuvânt (agona), care înseamnă a concura.

Pe vremea împăraților păgâni, sportul era ceva mai murdar și mai brutal decât reprezentarea noastră modernă despre sport. E binecunoscut exemplul luptelor de gladiatori, care implicau uciderea multor creștini de către fiare sălbatice. Asemenea jocuri avea loc și aici, când Coloseumul, marea lucrare a dinastiei Vespasian, era închis. Camerele de sub tribune erau folosite frecvent pentru prostituție, sursă importantă de venituri pentru bugetul deficitar deja proverbial, din perioada lui Vespasian.

Chiar în acest loc al pierzaniei s-a petrecut și martiriul sfintei Agnes, o fecioară ucisă pentru credința ei creștină. Biserica închinată ei marchează chiar locul unde copila de 12 ani a unui nobil a fost ucisă. Fusese adusă la un asemenea stabiliment, întrucât legea romană excepta de la pedeapsa capitală fecioarele, dar printr-o intervenție divină a tânăra și-a păstrat puritatea, înainte de a deveni martiră.

Biserica sfintei Agnes respectă liniile arhitecturii baroce. Câțiva arhitecți și artiști faimoși au fost implicați în proiect: Girolamo Rainaldi, Francesco Borromini and Gianlorenzo Bernini. Domul principal e acoperit cu o frescă migăloasă pictată de Ciro Feri, Sebastiano Corbelini și Giovanni Batista Gauli, prezentând ridicarea la cer a Fecioarei Maria, un punct de inovație al teologiei catolice. În altarul principal e un basorelief din marmură, prezentând martiriul sfintei Agnes, încadrat de coloane din marmură verde.

Renașterea a estompat amintirile dure ale perioadei romane și personajele din mitologia păgână au fost reinterpretate în scop estetic. Așa a fost cazul cu fântânile din Piața Navona și din alte piețe publice din oraș. Fântâna lui Neptun e cel mai expresiv monument din piață, dar în secolul XVII, când a fost construit, avea un scop ceva mai practic, fiind rezervorul unui apeduct. În bazinul proiectat de Giacomo Della Porta și de Bernini, au fost adăugate câteva statui frumoase în secolul XIX. Statuia lui Neptun cel luptător e opera lui Antonio Della Bitta, în timp ce caii, care par să țâșnească din apă, cu tritonii în spate, sunt creația lui Gregorio Zappala.

Foarte aproape de fântâna lui Neptun e o altă fântână, care trebuia să reprezinte același personaj mitologic, împreună cu alte zeități acvatice. Dar în urma unei reprezentări a lui Neptun într-un stil mai puțin european, fântâna s-a ales cu numele de Fântâna Maurului (Fontana del Moro).

Distinctă de cele două fântâni amintite e Fântâna celor Patru Râuri (Fontana dei Quattro Fiumi), care are un obelisc egiptean. Opera lui Gian Lorenzo Bernini e doar una din numeroasele fântâni romane, care reiau legenda zeului mării, așa cum e cazul mult mai faimoasei Fontana di Trevi, sau reprezentarea alegorică a unor fluvii, cum e cazul fântânilor din fața clădirii dedicate lui Victor Emanuel.