Dacă te plimbi pe malul feeric luminat al Dunării din Budapesta, e imposibil să nu remarci măreţia unei construcţii masive cu dom clasic. Castelul Buda e chiar mai impunător decât mai faimosul Parlament, deşi acesta din urmă are dimensiuni mai mari. Aşezarea castelului în vârful unui deal care coboară până pe ţărm îl face să pară absolut impozant.
Încă de acum opt secole, palatul a fost reşedinţa regilor maghiari, fiind demolat, reconstruit şi reconfigurat de mai multe ori. Acum castelul adăposteşte câteva muzee importante, între care Muzeul Naţional de Istorie şi Galeria Naţională de Artă. De la artă religioasă din perioada gotică, la renaştere şi modernism, galeria e cea mai vastă colecţie de artă din ţară.
Pe terasa din faţa palatului e o statuie ecvestră a lui Eugen de Savoya, privind peste Dunăre. Urcând dealul Buda cu ajutorul funicularului sau pe jos, ai parte de o panoramă superbă a Pestei, partea majoritară şi modernă a Budapestei.
În Galeriile Naţionale de Artă sunt peste 6.000 de tablouri, 2.000 de sculpturi şi mii de alte obiecte de colecţie. Colecţiile includ piatră cioplită în evul mediu şi în renaştere, sculpturi în lemn din epoca gotică, artă barocă, pictură din secolele XIX şi XX.
Deşi pe acest loc au trăit şi regele Bela şi Sigismund de Luxemburg sau Matei Corvin, reşedinţele lor erau mai curând modeste. Cei care i-au dat strălucire şi grandoare locului au fost doi împăraţi austro-ungari: Maria Tereza, care a locuit foarte puţin aici, şi Franz Josef. Exuberantele palate baroce comandate de cei doi au fost distruse aproape total în al doilea război mondial, ca şi în timpul regimului comunist ulterior, care prefera ştergerea moştenirii monarhice.
Dar spre deosebire de comuniştii români care au adoptat cu totul arhitectura stalinistă şi apoi chiar stilul frust nord-corean, comuniştii unguri au fost ceva mai cumpătaţi şi au preferat totuşi o variantă de modernizare care nu se rupea brutal de arhitectura clasică europeană.
Statuia prinţului Eugen de Savoya, unul dintre eroii apărării Vienei de asediul otoman, care domină întreg platoul din faţa muzeului, e mai curând rodul întâmplării. Statuia fusese comandată de un orăşel ungar, pentru care se dovedise o cheltuială mult prea costisitoare, aşa că a fost preluată de coroană şi aşezată temporar pe locul unde urma să fie o statuie a lui Franz Josef.
Cea mai mare parte din castel e ocupată astăzi de Galeria Naţională de Artă, dar alături de ea se mai află aici şi Biblioteca Naţională şi Muzeul de Istorie. Galeria Naţională de Artă se află în acest palat din 1959 şi poartă vizitatorul prin diverse epoci ale creaţiei artistice, începând din secolul XI.
Statuia lui Matei Corvin, născut la Cluj, cel mai glorios rege al maghiarilor
Din perioada gotică sunt foarte multe icoane şi catapetesme întregi. E una dintre cele mai complete şi preţioase colecţii de iconostasuri în stil apusean din Europa. Arta renascentistă evocă stilul de viaţă din palatele nobilimii ungare şi apariţia gustului pentru baroc. Expoziţia permanentă de sculptură din secolul XIX e dominată de curentul romantismului naţional.
tablou de Robert Bereny - Femeie cântând la violoncel
Pe lângă picturile cu subiect istoric, în secolul XIX au fost create şi câteva dintre cele mai faimoase tablouri ungare, semnate Pal Szinyei-Merse, Mihaly Munkacsy şi Laszlo Paal. Primului îi aparţin tablourile Picnic în luna mai şi Femeia în mov, cele mai reproduse creaţii din pictura acestei ţări.
Mai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea
Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.