Muzeul Etnografic din Sevilia, un exemplu de arhitectură mudejar

Nu departe de această piaţă, în acelaşi parc Maria Luiza, un pavilion al expoziţiei a fost transformat într-un muzeu al culturii şi tradiţiei andaluze, sau un „muzeu al artelor şi costumelor populare”, cum ar suna denumirea sa spaniolă. Nici nu se putea alege un cămin mai potrivit pentru a expune colecţii legate de specificul sudului Spaniei, decât această clădire care parcurge discret câteva sute de ani, evocându-i pe maurii veniţi din nordul Africii şi pe ibericii, victorioşi în ceea ce ei au numit „reconquista”.

E o clădire armonioasă cu cărămidă aparentă și decorații specifice regăsirii stilului Mudejar, creat prin fuziunea dintre arhitectura exuberantă musulmană și gustul creștin. Numele Mudejar vine probabil dintr-un cuvânt arab care înseamnă ”domesticit”, deci este o creație maură adusă în liniile locale ”rezonabile”.

Arhitectul acestui pavilion e acelaşi Anibal Gonzalez, care a proiectat şi pavilionul semicircular din Piaţa Spaniei, în 1914, în anticiparea expoziţiei. Ideea turnului cu plan pătrat şi acoperiş din lemn, care în perioada califatului era minaretă, iar acum e turnul clopotniţei din Sevilia, e încorporată în aripile clădirii, ca un donjon, cu balcon sprijinit pe coloane. Sunt coloane delicate, pe care stau bolţi rotunde cu un contur zimţat în arabescuri, ca la palatul Alcazar din acelaşi oraş.

În interiorul muzeului pot fi văzute colecţii de costume aparţinând mai multor clase sociale, de la hainele de lucru şi de sărbătoare ale ţăranilor spanioli, la rochiile cu corset ale nobilelor, la rochii de flamenco. Sunt recreate şi ateliere de fierărie, bijuterie şi colecţii de ceramică, păpuşi, evantaie şi chitări, un instrument care a creat muzica Andaluziei.