Acesta e unul dintre cele mai vechi cartiere din București, preferat în ultimul secol de cei înstăriți. Ca orașul însuși, a pornit ca o pădure pe malul râului Dâmbovița, trecând prin etapa de sat modest. Pădurea era deasă și adăpostea tâlhari și fugari, tocmai de la desișul acestei păduri provenind cel mai probabil și numele, care e un arhaism pentru „a scotoci”. Potrivit lui Vlad Ignat, un astfel de episod a trăit și domnitorul Șerban Cantacuzino. Ca toți principii fanarioți, trăia sub spectrul uneltirilor și intrigilor, care puteau duce la căderea în dizgrație și mazilirea de către Înalta Poartă. Temându-se pentru viața sa, Cantacuzino fuge și se ascunde scurtă vreme în pădurea Cotrocenilor. Pentru a mulțumi Providenței și sătenilor că a scăpat, domnitorul decide să ridice aici mănăstirea cu același nume. Biserica reconstruită încă se poate vizita în interiorul palatului Cotroceni.
Palatul regal Cotroceni, dezvoltat și el în rând cu chiliile, de la statutul de simplu conac, a atras ca un magnet aristocrația valahă și curtenii, care încep să își facă aici case. Din curtea palatului se dezvoltă grădini vaste, care vor fi apoi separate de șoseaua omonimă, pentru a deveni azi Grădina Botanică. În timpul domniei ziditoare a lui Cuza, se pun bazele unui alt obiectiv definitoriu pentru zonă: baza sportivă, pe care se vor construi mult mai târziu stadionul de tenis și de fotbal.
O personalitate cu o poveste de viață spectaculoasă a influențat de asemenea cartierul în a doua jumătate a secolului al XIX-lea: doctorul militar Carol Davila. Francezul născut în Italia, Carlos Antonio Francesco D’Avila (Charles Davila), a fost invitat de domnitorul Barbu Știrbei să contribuie la realizarea primului sistem medical în Țara Românească. Ce trebuia să fie o scurtă ședere s-a prelungit pentru tot restul vieții, iar rezultatele au fost uimitoare. Carol Davila a creat prima facultate de Medicină, de Farmacie și de Medicină Veterinară, a creat primul sistem de ambulanță local și a ajutat alte domenii ale cercetării științifice. Marea Universitate de Medicină din Cotroceni îi poartă acum numele și are în față o statuie a generalului – doctor.
Pe o moșie cumpărată și apoi donată de Carol Davila s-a dezvoltat și mare parte din cartier, ceea ce explică de ce multe străzi din zonă au nume de doctori români sau francezi. De asemenea, pentru că Davila a slujit și ca doctor militar în Războiul de Independență (1877), în urma căruia a primit gradul de general, mulți ofițeri înalți și-au legat numele de aceste străzi. Un monument în cinstea Eroilor Sanitari din primul război mondial a fost creat de sculptorul italian Raffaello Romanelli. În apropierea Facultății de Medicină mai există și o statuie mai recentă, care îl reprezintă pe Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei.
La sfârșitul anilor 1930, apare în cartier impozanta Academie Militară, opera arhitectului modernist Duiliu Marcu. Un grup statuar, inspirat de realismul socialist, e postat în fața acestei clădiri în 1957, reprezentând Eroii Patriei, din al doilea război mondial, creație a unui grup de sculptori din cadrul armatei: Marius Butunoiu, Zoe Băicoianu, Ion Dămăceanu, Theodor Ionescu și Vasile Barabas. Bulevardul care se deschide în fața Academiei Militare e și astăzi unul din cele mai largi și elegante bulevarde din București, încadrat de două rânduri de blocuri scunde, în stil minimalist, în vogă în perioada interbelică. Același stil, fără decorațiuni, se poate vedea și în centru, pe bulevardul Magheru, de exemplu, fiind o specie diferită și anterioară șirurilor de blocuri socialiste. De altfel, absența blocurilor din perioada comunistă și face din Cotroceni o raritate pentru București, care contribuie la cota ridicată pe care o are acum.
În 1949, stadionul de fotbal Cotroceni a fost inaugurat, pentru a găzdui meciurile de acasă ale echipei Progresul, denumită după Revoluție și FC Național. În 1953, peste râul Dâmbovița, trecând pe podul Cotroceni, a fost construită Opera Națională, după planurile lui Octav Doicescu. Are un parc mare în apropiere și o peluză generoasă în față, unde au loc anual și concerte în aer liber. Peluza e străjuită de statuia lui George Enescu.
În 1978 marele Spital Universitar a fost inaugurat, funcționând de atunci ca unul din cele mai importante spitale de urgență din oraș, dotat inclusiv cu loc de aterizare pentru elicoptere. Mulți ani spitalul, care e cea mai înaltă clădire din cartier, a fost condus de viitorul primar Sorin Oprescu.
Mai bine de un secol, Cotrocenii au fost un loc predilect al aristocrației locale, pentru aspectul său natural și liniștit. Case de mare valoare arhitectonică s-au ridicat aici, combinând mai multe stiluri, de la brâncovenesc și neoclasic românesc, la gotic și minimalist. Înălțimea uniformă de două etaje a fost depășită recent de vile și blocuri de 3-4 etaje.
Nume mari ale culturii române au locuit în Cotroceni, în special scriitori, doctori și ofițeri: criticii literari Eugen Lovinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, poeții Ion Minulescu și Corneliu Vadim Tudor, sculptorul Oscar Han, omul de știință Emil Racoviță, compozitorul Vasile Vasilache. După ocupația sovietică și instaurarea comunismului, burghezia roșie a preluat forțat casele „naționalizate” ale celor trimiși la Canal și în alte închisori. Aici s-au mutat înalți demnitari comuniști, în frunte cu Ana Pauker, ministrul de Externe, care conducea de facto guvernul Petru Groza, securiști de rang înalt și alți răsfățați ai regimului. Din rândurile acestei nomenclaturi s-au ridicat apoi mulți dintre îmbogățiții tranziției spre capitalism, menținând cartierul printre cele mai scumpe ansambluri rezidențiale din oraș. Criminalitatea și poluarea sunt la cote mici, în timp ce prețurile de consum sunt peste medie.
Mai multe despre: Diverse • arhitectura • Bucuresti • Carol Davila • case • Cotroceni • Eroilor Sanitari • Nicolae Paulescu • Romania • vileMai multe fotografii pe aceasta tema gasiti in urmatoarea
Imaginile pot fi descarcate si folosite pe orice site, fara notificarea prealabila a autorului, dar cu mentionarea sursei.