Olympiastadion din Munchen, un complex sportiv cu vedere panoramică asupra orașului

În total sunt douăzeci de componente ale acestui complex gigantic, care are până și o biserică în stil rusesc. Întreaga infrastructură e înglobată în Olympia Park, o zonă verde superbă, cu dealuri artificiale și lac cu lebede și ambarcațiuni de agrement. O sumedenie de sporturi populare sunt practicate, când timpul permite, în afara incintelor: ciclism, mersul pe role, alergare, volei, badminton, minigolf. În total, circa 200 de milioane de oameni au vizitat parcul sau au luat parte la concerte și întreceri sportive, de la inaugurare. E una din reușitele notabile ale proiectului, nu doar de a reda un spațiu dezafectat și marcat de război comunității, dar și să îl transforme în zonă folosită tot timpul anului, nu doar la evenimente.

Elementul vizual distinctiv al arenei Olympiastadion, de 69.000 de locuri e acoperișul său din sticlă, o structură de tensiune care se regăsește și la celelalte clădiri din complex. Peste 30 de competiții mondiale au fost găzduite de arenă și sălile alăturate. Stadionul și întregul Munchen pot fi admirate din Olympiaturn, o construcție de 291 m din care, într-o zi senină, poți vedea și Alpii. În vârf se ajunge în 30 de secunde, folosind un lift care se mișcă cu 7 m/s. Turnul exista înaintea complexului sportiv și era folosit ca emițător pentru televiziune.

Din Turnul Olympia se vede și noul stadion Allianz Arena, unde joacă echipa locală, Bayern Munchen, satul olimpic, cartierul general BMW și centrul vechi al acestui oraș german. La ultimul nivel al turnului e și un inedit muzeu al rockului, cu suveniruri de la vedete care au vizitat Germania sau au cântat pe acest stadion. O parte din satul olimpic a fost campus universitar.

Stadionul Olimpic din Munchen a avut inițial o capacitate de 80.000 de locuri, redusă la aproape 70.000 pentru a permite instalarea de scaune ergonomice și respectarea noilor norme de securitate a spectatorilor. Elementul de design definitoriu folosit de arhitectul Gunther Behnisch e acoperișul din sticlă acrilică, unit într-o țesătură armată cu cabluri de oțel în tensiune. Această suprafață poate fi asemănată cu un fagure sau cu mai multe baloane de săpun unite și se regăsește ca acoperiș la toate sălile de sport din complex. Partea tehnică a structurii a fost coordonată de inginerul Frei Otto.

Și turiștii se pot bucura de acest acoperiș original, nu doar vizitând inelul superior al stadionului, ci și riscând o escaladă pe corzile de alpinism și cu echipamentul de protecție, pus la dispoziție de administratorii arenei. Fiecare ochi din țesătura transparentă a acoperișului e un pătrat cu latura de 2,9 m. E un stadion semiacoperit, ceea ce nu ar mai fi acceptat de actualele standarde olimpice, dar care e gândit să ofere o foarte bună protecție împotriva vântului și ploii spectatorilor așezați cu fața spre răsărit, care constituie cea mai mare parte a capacității totale.

Peste 400 de kilometri de cabluri de oțel, cântărind 5 tone, mențin structura în tensiune, în timp ce curburile duble ale suprafeței permit curenților de aer să alunece pe suprafață, fără a întâmpina rezistență. Pelicula de bronz cu care e tratat geamul de plexiglas previne efectul de seră și acționează ca un filtru foto, cu contrast mai bun. Televizarea jocurilor olimpice a influențat chiar arhitectura stadionului, care altfel ar fi avut un acoperiș opac, suspendat de cabluri, care ar fi lăsat umbre puternice.