Prater, parcul de distracţii din Viena

Terenul a evoluat cu vremea de la o simplă poiană cu cafenele, la un bâlci cu căluşei şi învârtitori, oameni îmbrăcaţi în personaje din poveşti, trăsuri şi alte acareturi asociate cu un parc de distracţii. Doar o parte din suprafaţa Praterului e ocupată de parcul tematic.

La sfârşitul secolului XIX, în 1897, parcului i-a fost adăugată cea mai faimoasă „jucărie”, roata cea mare. Era într-adevăr cea mai mare din lume la data respectivă, şi una dintre primele, oferind o panoramă a Vienei şi senzaţii tari, într-o epocă în care nu existau avioane de linie. Bulgarii sunt creditaţi a fi inventat acest tip de distracţie, la bâlciurile la care roţi aşezate pe o structură din lemn erau învârtite cu forţa muşchilor. Roata din Viena are aproape 65 de metri înălţime, ceea ce nu mai e la fel de impresionant astăzi, având în vedere că roata de la Londra are 135 de m, iar în Asia există roţi şi de 165 m.

Dar timpul nu a fost mereu de partea Praterului, aşa că după apariţia parcurilor tematice create de americanii de la Disney, cu paleta lor exuberantă de distracţii strălucitoare şi personaje celebre, parcul din Viena a rămas unul mai curând modest, după standardele de azi. Totuşi, el atrage vizitatorii mai ales cu celebra roată mare, care poate fi văzută din multe locuri din oraş, devenită un simbol al capitalei Austriei.

Printre alte atracţii adăugate de curând sunt: saltul peste Dunăre, unde pasagerii plonjează în apă cu un vehicul, o roată Discovery cu zgâlţâituri, scaunul de catapultare, cu senzaţii tari.

Într-o reprezentanţă a muzeului Madame Tussuad te poţi întâlni cu sosiile unor celebrităţi, sau te poţi relaxa pe aleile calme ale parcului din jur.

Pentru intrarea în Prater nu se plăteşte bilet, dar există sute de jocuri la care poţi cheltui suficient, dacă vrei să le încerci. Ziua, locul e unul liniştit, chiar banal, dar seara, când luminile se aprind şi aleile se umplu, locul devine foarte animat.