Biserica Sf. Andrei din Amalfi: arta bizantină întâlneşte Renaşterea italiană

Situată pe superba costieră amalfitană, pe ţărmul sudic al Italiei, Amalfi îl are pe Sf. Andrei ca patron spiritual. O statuie a apostolului domină piaţa centrală lângă o arteziană şi reprezentări ale sale sunt la tot pasul. Dar cel mai important monument care îi e dedicat e magnificul dom, una din cele mai frumoase biserici din întreaga lume. Farmecul acestui lăcaş vine dintr-o tradiţie imemorială, care a alăturat influenţe din mai multe civilizaţii majore. Cele mai vechi urme ale unui loc de rugăciune pe dealul respectiv provin din secolul VI. În interiorul domului e o biserică bizantină din secolul IX, pe care o descoperi în timpul vizitării ca pe o călătorie în timp, parcurgând stilurile arhitecturale.

Domul principal e de asemenea o construcţie veche de opt secole, ce stă mărturie a numeroaselor contacte pe care portul din Amalfi le-a avut lumea bizantină şi arabă. Situat în vârful unei scări monumentale, domul e bogat ornamentat la exterior cu un model în alb şi negru care aminteşte arta maură de la Cordoba, Sapania. Arcele sunt rotunjite şi completate cu sculpturi geometrice în piatră. Pentru turlă s-a folosit ceramică pictată. Moştenirea Bizanţului se vede clar în magnificul mozaic de pe fronton, cu fundal aurit ca în icoanele ortodoxe. Pe acest frontispiciu e o icoană a lui Iisus Hristos pe tronul Judecăţii, iar dedesubt sunt cei 12 apostoli în haine romane şi orientale, într-o modalitate familiară credinciosului ortodox.

Cel mai încântător loc din incintă e curtea interioară, un element al arhitecturii romane tradiţionale, preluat şi de arabi. Acest patio, cum îi spuneau latinii, e un spaţiu înverzit înconjurat de coloane de o supleţe nemaipomenită pe care se sprijină arcade şi un acoperiş cât pentru un coridor. Dacă acum locul închipuie destul de sugestiv o grădină a Raiului, pare greu de crezut, dar acum opt secole, locul era cimitirul mănăstirii.

Biserica principală e, din păcate, sufocată de moda barocului, cu decoraţiunile sale în cascadă. Inestimabile fresce şi mozaicuri bizantine au fost masacrate sub această adevărată invazie barbară a exuberanţei şi opulenţei. Ce s-a păstrat din umula biserică de secol IX e separat de biserica în funcţiune.

Cea mai valoroasă comoară a bisericii din Amalfi e un fragment din moaştele sfântului Andrei, furate de la Constantinopol în timpul celei de-a patra cruciade. Astfel, Amalfi e unul din cele patru oraşe din lume care deţin părţi din trupul primului apostol, alături de aşezări din Grecia, Scoţia şi Polonia.

În afară de fresce şi mozaicuri, biserica din Amalfi găzduieşte şi o importantă colecţie de artă. Mitra Angevină, coroana papală cu 20.000 de perle şi alte pietre preţioase, un potir din secolul XIII folosit la împărtăşanii şi o casetă pentru relicve se numără printre obiectele din colecţie. Altarul criptei baroce adăposteşte o statuie a sfântului Andrei de Michelangelo Naccherino, un elev al mai faimosului Buonarroti şi alte statui de Pietro Bernini.