O ocheadă în interiorul haremului sultanului

Poligamia e tolerată în islam, deşi nu e explicit o normă impusă de profetul Mahomed, care a avut el însuşi 11 neveste. Cea mai tânără dintre soţiile lui Mahomed şi favorita, Aişa, avea doar nouă ani la căsătorie. Coranul menţionează poligamia o singură dată, limitând numărul de soţii la patru, dacă soţul îşi poate permite întreţinerea lor, în special ca măsură de protecţie a orfanilor. În general, până târziu în evul mediu, inclusiv în lumea creştină monogamă, căsătoria era mai mult o afacere între familii, pentru conservarea averii şi asigurarea traiului, decât continuarea unei poveşti de dragoste. Chiar şi capetele încoronate, care ar fi avut posibilitatea să se bucure de viaţa într-o familie, erau victimele mariajelor aranjate.

În aripa haremului din Palatul Dolmabahce, camerele soţiilor sultanului şi concubinelor erau separate de apartamentele acestuia de apartamentul mamei sultanului, care monitoriza circulaţia femeilor şi tratamentul lor. Copiii sub anumite vârste trăiau împreună cu mamele lor în harem, alături de menajere, degustători de mâncare, cafegii, bucătari, frizeri, eunuci, toţi sub coordonarea unei Doamne a Haremului.

Cu 15.000 de mp, palatul Dolmabahce e cea mai mare reşedinţă din Turcia şi una dintre cele mai frumoase din Europa. A fost construit la mijlocul secolului XIX, în timp ce Imperiul Otoman încerca să se modernizeze, deschizându-se către Vest. Stilul palatului combină barocul, rococo-ul, neoclasicismul cu tradiţia turcă şi arta islamică. Cu faţada sa sculptată la câteva metri de malul mării, palatul pare să plutească graţios pe maul Bosforului, în vreme de salonul de recepţii e pur şi simplu ameţitor.

Dolmabahce a fost martorul istoriei: şase sultani au locuit aici, inclusiv ultimul. Fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, a folosit de asemenea anunţând de aici câteva hotărâri istorice. Ataturk a murit într-una din camerele din Harem, într-un pat care acum e acoperit cu un uriaş stead turc ţesut din mătase şi argint.

Principala cameră din aripa haremului din Dolmabahce e Salonul Albastru, numit aşa după draperiile şi tapiseriile sale. Ramadanul şi celelalte sărbători importante erau sărbătorite de sultan şi curtea lui aici. Pentru a intra în acest salon chiar şi soţiile şi copiii sultanului aveau nevoie de o invitaţie şi de o programare. În anii din urmă ai califatului, salonul albastru a fost deschis pentru întâlniri private cu şefii de stat europeni şi soţiile lor. Salonul Albastru are un candelabru din cristal de Baccarate şi un covor adus de la Palatul Yildiz.

Dormitoarele sultanului şi ale soţiilor regale sunt puternic decorate şi au mobilier din Japonia şi Europa, în timp ce covoarele sunt lucrate manual în fabrica din Hereke. Baia (hamam) joacă un rol crucial în arhitectura islamică. Include zone cu apă rece şi apă caldă, saună şi loc de odihnă. Ea e folosită şi ca relaxare şi ca pregătire obligatorie înaintea rugăciunilor de peste zi. O oglindă uriaşă de Murano, o platformă din marmură sculptată şi faianţa violetă dau băii un profil artistic.
Salonul Roz a fost folosit de mama sultanului şi mai apoi de Ataturk, având unul din cele mai preţioase covoare din palat.