Dacă pentru locuitorii din sectorul 5 primarul nu a fost cine ştie ce binecuvântare, pentru presă, Marian Vanghelie a fost o adevărată mană cerească. Şi asta pentru că e, ca şi Caţavencu, un om cu tăria opiniunilor sale: “Şi într-un pom dacă mă puneţi, eu am puncte de vedere.“. Iar abilităţile sale l-ar face invidios şi pe Chuck Norris: “Vocea mea se va face auzită oriunde. Şi pe sub apă.“.
Naşul său, Miron Mitrea, l-a acuzat că a intrat în politică ducând tăvi cu mâncare la reuniunile partidului. Dar Vanghelie crede că are o adevărată chemare, pentru a rezolva problemele urbei: “Deci prezenta mea e datorita starii Bucurestiului in care ne aflam.“. Asta când nu are explicaţii abisale pentru fulgerătoarea sa ascensiune: “Soarta mea a fost hotărâtă de destin.“.
Luat prin surprindere de Robert Turcescu, nu a reuşit să conjuge verbul “a fi”, dar, ironia sorţii, a ajuns să fie poreclit primarul “care este”, din cauza uui tic verbal cu care îşi încheia frazele mai lungi. A reuşit de asemenea să introducă în limbă pluralul almanahe şi chiar să reboteze cel mai cunoscut motor de căutare de pe internet în Goagăl. De atunci şi-a deschis cont pe Facebook, pe care susţine că îl foloseşte personal, şi a încercat o deschidere atlantică, printr-o vizită făcută în America, unde a întâlnit câteva oficialităţi locale.
Intrigile de partid i-au stat în cale şi a fost mazilit de la organizaţia locală PSD, în urma unei şedinţe după care apropiaţii săi au spus că nu au înţeles ce se vota de fapt. Conducerea organizaţiei pe Capitală e o chestiune care dovedeşte bărbăţie, ca şi excluderea, de altfel: “Nu poţi să conduci organizaţia de Bucureşti decât dacă poţi şi dacă eşti bun, că altfel te ejaculează.”
Cu sau fără funcţie, Dan Marian Vanghelie rămâne un personaj savuros, chiar şi la supărare: “Sunt atât de nervos şi de supă­rat, încât nu vorbesc decât adminis­trativ. “. Sau când promite să fie laconic: “Am să dau nişte mici exemple şi nu vreau ca să se înţeleagă nimic.“. Marian Vanghelie e expresiv chiar şi în imagini, chiar dacă, la fel ca în discursuri, nu transmite mereu ce şi-ar dori. E greu să te superi pe primarul de sector, iar pentru cei care nu îl pot suporta, Vanghelie are un sfat simplu de dat: “Cine nu are loc de mine, să se-nghesuieşte!”